Revocation of disciplinary sanction: Supreme Court lacks material jurisdiction under public order rules for appellate-level revocation requests
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court ruled that it lacked subject-matter jurisdiction and declined competence, transferring the revocation request to the Ploiești Court of Appeal, which was designated as the proper forum as the court that issued the challenged decision. The dispute concerned a labor law revocation proceeding in which a former employee sought to overturn an appellate decision that had rejected his claim to reduce a disciplinary sanction from dismissal to a warning, arguing that the original judgment did not reflect the reality of the facts or applicable Romanian law. The decisive legal basis was the principle of public order regarding material jurisdiction, specifically applying Article 510(1) of the Code of Civil Procedure, which mandates that a revocation request be filed with the court that pronounced the contested decision, combined with Article 129(2)(2), which classifies a violation of material competence (i.e., where the case belongs to a court of a different rank) as a matter of public order that must be raised ex officio.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 132 alin. (1) C. proc. civ, art. 510 alin. (1) C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ; Revocation of disciplinary sanction: Supreme Court lacks material jurisdiction under public order rules for appellate-level revocation requests: The dispute concerned a labor law revocation proceeding in which a former employee sought to overturn an appellate decision that had rejected his claim to reduce a disciplinary sanction from dismissal to a warning, arguing that the original judgment did not reflect the reality of the facts or applicable Romanian law. The decisive legal basis was the principle of public order regarding material jurisdiction, specifically applying Article 510(1) of the Code of Civil Procedure, which mandates that a revocation request be filed with the court that pronounced the contested decision, combined with Article 129(2)(2), which classifies a violation of material competence (i.e., where the case belongs to a court of a different rank) as a matter of public order that must be raised ex officio.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the Supreme Court incompetent and transferring the case to the Court of Appeal, which is the court that pronounced the decision subject to revocation.
Full text
Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor din dosar, a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalului Buzău, secţia I civilă, complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 14 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta CNCF CFR SA Galaţi, solicitând anularea Deciziei de sancţionare nr. x din 5 septembrie 2017 emisă de pârâtă, anularea sancţiunii aplicate şi înlocuirea acesteia cu avertisment.
Prin Sentinţa civilă nr. 1074/2017 din 1 noiembrie 2017, Tribunalul Buzău, secţia I civilă, complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CNCF CFR SA - Sucursala Regională Galaţi, a anulat Decizia nr. x din 5 martie 2017 emisă de pârâtă şi a dispus înlocuirea sancţiunii aplicate cu sancţiunea avertisment.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta CNCF CFR SA - Sucursala Regională Galaţi, care a fost admis prin Decizia nr. 596 din 8 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în sensul schimbării în tot a sentinţei atacate, cu consecinţa respingerii ca neîntemeiată a contestaţiei.
Revizuentul A. a formulat revizuire împotriva Deciziei nr. 596 din 8 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Revizuentul nu şi-a încadrat în drept cererea de revizuire, în cuprinsul acesteia susţinând că Decizia nr. 596 din 8 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, nu este în concordanţă cu realitatea de la momentul săvârşirii faptei şi nici cu legislaţia românească.
La data de 11 ianuarie 2019, intimata CNCF CFR SA - Sucursala Regională Galaţi a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat anularea cererii de revizuire ca nemotivată, iar în subsidiar respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Examinând, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii de revizuire, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa supremă reţine următoarele:
Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate ...", iar, conform prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. "când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".
Dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula aplicabilă cererilor de revizuire cu privire la competenţa de soluţionare a acestora, stabilind că "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Raportând textele legale evocate la prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., care dispun că:
"necompetenţa este de ordine publică: 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad", şi, totodată, văzând şi dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii legale cu caracter imperativ, de ordine publică, Înalta Curte constată că nu este competentă material să soluţioneze cererea de revizuire pendinte.
Astfel, în cauză, obiectul cererii de revizuire îl reprezintă Decizia nr. 596 din 8 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, revizuentul susţinând că această hotărâre nu este în concordanţă cu realitatea de la momentul săvârşirii faptei şi nici cu legislaţia românească.
Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor legale evocate, competentă a soluţiona cererea de revizuire este Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, aceasta fiind instanţa care a pronunţat Decizia nr. 596 din 8 martie 2018, a cărei revizuire se solicită.
Pentru argumentele expuse, în temeiul prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2 coroborate cu art. 510 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii legale cu caracter imperativ, va fi admisă excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu şi, în consecinţă, va fi declinată competenţa soluţionării cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 596 din 8 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2019.
GGC - CL