Cancelling tax appeal for non-payment of judicial stamp duty despite prior notice and denied legal aid

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Maramureş sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. S.A. ca prin hotărârea pronunţată să se constate că pârâta prin fapta proprie a diminuat garanţiile din contractul de credit tip revolving nr. 312/2007, sens în care a cauzat reclamanţilor un prejudiciu de 1.420.000 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 325 din 19 februarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au fost respinse excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei de interes, invocate de pârâta C. S.A..

A fost respinsă acţiunea promovată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. - Sucursala Baia Mare.

Împotriva acestei soluţii au declarat apel reclamanţii A. şi B..

Prin decizia civilă nr. 425/2018 din 18 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 325 din 19 februarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A. - Sucursala Baia Mare.

Împotriva deciziei civile nr. 425/2018 din 18 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

Prin memoriul de recurs, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că în speţă este o situaţie atipică, de judecat, fiind dovedit faptul că C. S.A., în derularea unor contracte comerciale, de conivenţă cu debitorul (beneficiarul împrumutului) a acţionat pentru inducerea în eroare a garanţilor şi îmbogăţirea fără vreo cauză justă a băncii şi a clientului său pe seama terţilor garanţi.

Deşi punctual, unele apărări ale intimatei pot părea pertinente, ele se referă la o situaţie teoretică şi nu la situaţia concretă din cauză. Chiar dacă C. nu ar fi încălcat explicit un articol de lege, situaţia în fapt creată în relaţia dedusă judecăţii este datorată acţionării fără diligenţa cerută de lege şi cu rea-credinţă în derularea contractului.

Astfel cum s-a arătat în cererea de chemare în judecată, la vremea semnării contractului de credit şi de garanţie nu existau prevederi legale clare care să le permită a acţiona direct pentru recuperarea prejudiciului, însă principiile de drept care au stat la baza Noului C. proc. civ. existau şi erau aplicabile, iar în aceste condiţii apărarea intimatei, prin care arată că nu a încălcat explicit o lege, nu poate fi reţinută.

Instanţa de apel a omis să se pronunţe cu privire la respingerea cererii reclamanţilor de completare a petitului acţiunii, deşi a fost explicit cerut în motivarea apelului.

În acest sens, recurentul apreciază că se impunea admiterea cererii de completare a petitului acţiunii. Cu privire la aceste împrejurări, instanţa a refuzat să se pronunţe, deşi aveau în mod evident legătură cu cauza, iar din probaţiune a rezultat din nou cu claritate că reclamanţilor li s-a ascuns faptul ca D. S.R.L. nu este în fapt proprietara liniei de îmbuteliere.

De asemenea, recurentul apreciază că în ciuda refuzului intimatei de a accepta completarea acţiunii formulată la ultimul termen, instanţa de fond, în aplicarea rolului său activ trebuia să cerceteze motivele pentru care li s-a ascuns identitatea proprietarului liniei de îmbuteliere şi consecinţele acestui fapt raportat la cele formulate prin cererea de chemare în judecata, iar instanţa de apel era obligată să admită cererea de apel pentru acest motiv.

Mai susţine recurentul, că instanţa de apel a apreciat greşit aplicarea unor texte de lege cu privire la circumstanţele deduse judecaţii, a schimbat sensul şi pus a sub semnul egalităţii instituţii ale dreptului civil (gajul real cu obligaţia de diligenta), a interpretat superficial şi greşit pe fondul cauzei raportat la prevederile Legii nr. 85/2006 şi a refuzat să observe şi să cerceteze situaţiile apărute în cursul judecăţii, faţă de care reclamanţii nu aveau nici o cunoştinţă.

Totodată, recurentul apreciază netemeinica şi superficiala încadrare a acţiunii formulate ca fiind o acţiune de răspundere delictuală. Astfel cum s-a arătat, reclamanţii au dorit doar constatarea unei stări de fapt, pe care ar fi putut-o valorifica ulterior prin apărări formulate în eventuale contestaţii la executare şi/sau acţiuni în pretenţii. Dacă dorea să clarifice "satisfăcător" cadrul procesual sub aspectul lămuririi temeiului de drept pe care se întemeia cererea formulată, Curtea de Apel Cluj putea acorda un nou termen pentru a primi lămuriri aşa cum s-a solicitat de altfel în cererea depusă la dosar.

În acest context, recurentul susţine că printr-o soluţie justă, corect şi convingător motivată, însăşi creditoarea C. ar fi renunţat la cererea de executare silită a imobilului reclamanţilor, dând astfel dovada de bună-credinţă în exercitarea drepturilor sale, astfel că lămurirea cererii de judecată sub aspectul art. 35 C. proc. civ. era deja suficientă.

În ceea ce priveşte întinderea prejudiciului, se arată că nu se referă la suma pierdută de reclamanţi, ci efectiv la realitatea existentă, aceea că C. a diminuat garanţiile cu sumele indicate de reclamanţi.

Mai susţine recurentul, că pornind de la o stare de fapt pe care a reţinut-o greşit, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre bazată pe motive străine cauzei, motiv de recurs ce se subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la calitatea de codebitori solidari pe care şi-ar fi arogat-o, recurentul apreciază că şi această constatare este străină de motivele cauzei de faţă, întrucât aceştia nu au folosit aceşti termeni, iar raportat la prevederile art. 1108 pct. 3 şi 1109, 1596 C. civ., reclamanţii puteau ulterior executării imobilului, să se îndrepte împotriva celorlalţi garanţi ai contractului.

Însă, în ipoteza în care se dovedeşte că tocmai creditoarea, prin acţiunea sa cu rea-credinţă şi/sau neglijenţă a făcut în aşa fel încât să nu mai existe alte garanţii sau acestea să fie mult diminuate, reclamanţii puteau ulterior vânzării imobilului să ceară repararea prejudiciului creat în limita pierderii dovedite asupra lor.

Cu privire la celelalte interpretări greşite ale unor texte de lege, deşi invocate în motivele de apel, Curtea de Apel nu s-a pronunţat asupra lor, acestea referindu-se la gajul real şi la interpretarea superficială a prevederilor Legii nr. 85/2006.

În acest sens, arată că odată cu deschiderea procedurii insolvenţei asupra creditoarei D. S.R.L., contractul de credit tip revolving 312/2007 a rămas să fie îndestulat din ipoteca asupra imobilului reclamanţilor, din înscrierea la masa credală în calitate de creditor chirografar a C. cu suma de 1,307.521,84 RON.

Atâta vreme cât în Legea nr. 85/2006 exista o ordine stabilită de îndestulare a creditorilor, iar cei chirografari primesc ultimii sumele datorate (este de notorietate faptul că, în general, creditorii chirografari nu primesc deloc sume în procedura insolvenţei si falimentului), este inexplicabil semnul de egalitate pus de judecătorul fondului între garanţiile contractului de credit în cele două situaţii.

Mai mult, deşi intimata este înscrisă, în calitate de creditor garantat al debitoarei E. S.R.L. (o firma aparţinând aceluiaşi asociat ca şi D. SRL) şi a afirmat că ştie că linia de îmbuteliere care face obiectul garanţiei este pusă în funcţiune de ani de zile într-o locaţie din Borşa, aceasta nu a primit sume de bani pentru utilizarea şi deprecierea prin uzură fizică a garanţiei, iar acest fapt nu a fost cercetat şi pus în valoare de către instanţa de fond.

Totodată, recurentul solicită instanţei de recurs să aibă în vedere că reclamanţii nu au cunoscut faptul că linia de îmbuteliere care era trecută ca garanţie a contractului nr. x/2007 nu aparţine creditoarei, întrucât acestora li s-au prezentat acte care atestau că acest utilaj aparţine S.C. D. S.R.L., iar în cazul în care ar fi cunoscut că acesta aparţinea altei societăţi, nu ar mai fi fost de acord să semneze contractele de ipotecă.

Prin urmare, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei către Curtea de Apel Cluj, pentru rejudecarea cererii de apel.

Prin întâmpinarea depusă, la 5 martie 2019, intimata-pârâtă C. S.A. - Sucursala Baia Mare a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 18 aprilie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este nul.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 20 aprilie 2019, părţile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 24 octombrie 2019, completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia netimbrării recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca netimbrată, în considerarea următoarelor:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei".

În acest context, Înalta Curte constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurentul nu s-a conformat obligaţiei de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 8.902,50 RON, deşi prin adresa aflată la dosar recurs i s-a pus în vedere obligaţia timbrării recursului, sub sancţiunea anulării cererii de recurs. Recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar, care a fost soluţionată, în sensul respingerii, prin încheierea din 7 martie 2019. Totodată, se constată că recurentul nu a formulat cerere de reexaminare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 425/2018 din 18 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 425/2018 din 18 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. şi intimata-pârâtă C. S.A. - Sucursala Baia Mare.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2019.