Unjustified payment in commercial lease: Cassation appeal annulled for failing to plead valid grounds of illegality under the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureş, sub nr. x/2016, la data de 22.04.2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei obligarea pârâtei B. S.R.L., la plata sumei de suma de 518.514 RON, reprezentând plata nedatorata şi la restituirea sumei de 9.343,27 RON, reprezentând diferenţa garanţie contractuală, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 128 din 27.12.2017 Tribunalul Specializat Mureş, a respins excepţia inadmisibilităţii petitului I din cererea de chemare în judecată întemeiat pe plata nedatorată, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

A obligat pârâta B. S.R.L., la plata în favoarea reclamantei A. S.R.L. a sumei de 347.306,21 RON, cu titlu de plată nedatorată şi a sumei de 9.343,27 RON cu titlu de diferenţă garanţie contractuală.

A respins restul pretenţiilor reclamantei, ca neîntemeiate.

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare.

A respins cererea reconvenţională, formulată de reclamanta reconvenţională B. S.R.L., împotriva pârâtei reconvenţionale A. S.R.L., ca prescrisă.

A obligat pârâta B. S.R.L., la plata în favoarea reclamantei A. S.R.L. a sumei de 6353,72 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru şi onorariu expert.

Împotriva sentinţei a formulat apel, la data de 16 martie 2018, pârâta B. S.A..

Împotriva aceleiaşi hotărâri a formulat apel, la data de 23 martie 2018, reclamanta A. S.R.L..

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 367/A din 09 octombrie 2018 a respins apelurile formulate de către reclamanta A. S.R.L. şi de către pârâta B. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 128/27.12.2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei nr. 367/A din 09 octombrie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal recurenta-pârâtă B. S.R.L. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea acestor motive de nelegalitate, recurenta-pârâtă arată că ambele instanţe au apreciat că plata nedatorată se circumscrie prevederilor art. 1341 C. civ., considerând că plata nedatorată este fapt ilicit generator de prejudicii şi ca urmare trebuie reparat.

Recurenta-pârâtă apreciază că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile privind răspunderea contractuală, întrucât izvorul obligaţiilor este reprezentat de un contract de închiriere comercial care exclude fapta delictuală.

Se reproşează instanţei de apel că motivarea cuprinde aspecte contradictorii, întrucât temeiurile sunt cele legate de atât de răspunderea delictuală cât şi cea contractuală.

Din moment ce plăţile au fost efectuate în temeiul unui contract, restituirea lor nu poate fi solicitată decât în temeiul răspunderii contractuale, impunându-se a se stabili care era întinderea reală a obligaţiei de plată şi anularea clauzelor sau efectelor contractuale nelegale.

În continuare, recurenta-pârâtă prezintă argumentele arătate în faţa instanţelor de fond, cu trimitere la probele invocate în susţinerea acţiunii, care se arată că nu au fost deloc analizate de instanţa de apel, respectiv corespondenţa din 01.07.2017, factura x şi mail din 01.07.2014.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, faţă de soluţia de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, recurenta-pârâtă consideră că a fost aplicat greşit textul de lege incident, respectiv art. 1526 C. civ.

Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, cu consecinţa respingerii acţiunii şi admiterea cererii reconvenţionale.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că recursul este nul, potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 18 aprilie 2019, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 24 octombrie 2019, a invocat, din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 189 alin. (2) din acelaşi cod, excepţia nulităţii recursului.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În raport de criticile formulate, magistratul-asistent raportor apreciază că argumentele dezvoltate nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu în cauză.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În speţă, recurenta-pârâtă, nu formulează veritabile critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocate de către recurenta-pârâtă în susţinerea cererii de recurs.

Se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs principala critică a recurentei vizează nemulţumirea părţii în ceea ce priveşte reţinerea ca temei legal al acţiunii în răspunderea civilă delictuală şi nu contractuală, recurenta exprimându-şi nemulţumirea privind interpretarea probatoriului administrat.

Or, aceste argumente vizează aspecte de netemeinicie şi nu pot fi examinate prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocate de către recurentă.

În cauză, recurenta-pârâtă nu s-a conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declaraţia de recurs nu s-a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale precitate şi pe cale de consecinţă, să constate nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 367/A din 09 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 367/A din 09 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2019.