Territorial jurisdiction for post-lease removal of advertising panel governed by contractual forum clause

Decizia nr. 1922

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2019

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Sibiu în data de 13.06.2018 sub nr. x/2018, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., s-a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa: 1) să fie obligată pârâta să ridice de pe imobilul proprietatea reclamantei din comuna Cristian DN1 str. x, jud. Sibiu a construcţiei panou publicitar cu dimensiunile de 14m x 4 m amplasată de aceasta pe imobilul, predarea terenului urmând a fi efectuată liberă, similar cu situaţia de la momentul încheierii contractului de închiriere nr. x/2012, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta la ridicare, pe cheltuiala pârâtei; 2) să fie obligată pârâta la plata către reclamant a cuantumului chiriei restante aferente folosinţei imobilului teren premenţionat pentru perioada 14.06.2015 -25.04.2017, în cuantum de 10.869,10 RON la data acţiunii; 3) să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale penalizatoare asupra sumei restante cu titlu de chirie, de la data prezentei şi până la data plaţii efective; 4) să fie obligată pârâta la plata lipsei de folosinţă asupra imobilului teren premenţionat, în cuantum echivalent în RON a sumei de 100 Euro lunar plus TVA, calculat de la data expirării termenului contractului de închiriere nr. x/2012, 25.04.2018 şi până la data ridicării construcţiei, în cuantum de 6.640,20 RON la data prezentei.

În drept s-au invocat prevederile art. 555, 566, 548 alin 4,550 alin. (1), art. 1270 alin. (1), art. 1350, art. 1796 lit. b), art. 1489, art. 1516, art. 1530, art. 1535 C. civ.., art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Pe cale de excepţie pârâta a invocat necompetenţa teritorială a Judecătoriei Sibiu, având în vedere faptul că, potrivit art. 25 din contractul de închiriere nr. x/25.04.2012 părţile au stabilit o competenţa convenţională.

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanţa a reţinut următoarele:

Părţile au încheiat contractul de închiriere nr. x/25.04.2012 privind punerea la dispoziţia pârâtei S.C. B. S.R.L. în calitate de locator, a unei suprafeţe de 5 mp din terenul situat în Cristian DN1, str. x, proprietatea reclamantei locator S.C. A. S.R.L.,pentru montarea şi menţinerea unui panou publicitar pe acest teren construcţii panou publicitar cu dimensiunile de 14 m x 4 m, pe o durată de cinci ani, conform art. 1 din convenţie, cu plata chiriei specificate la art. 6 şi 7 din contract.

Prin art. 25 din contractul de închiriere nr. x/25.04.2012 s-a stipulat că "Eventualele neînţelegeri ivite între părţi în legătura cu executarea prezentului contract se vor soluţiona direct de către acestea pe cale amiabilă iar în cazul în care această procedură nu stinge litigiul, competenţa de soluţionare a acestuia aparţine instanţelor judecătoreşti din jurisdicţia locatarului".

Analizând obiectul cererilor reclamantei din prezenta acţiune, se constată că acestea au caracterul unor cereri personale, grefate pe contractul de locaţiune încheiat de părţi, respectiv pe executarea lui, cereri care nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 114-121 C. proc. civ. sau în ale dispoziţii din legi speciale, ce reglementează cazuri de competenţă teritorială exclusivă a instanţei.

În categoria cererilor personale intră inclusiv capetele de cerere nr. x şi 4 din acţiune, care vizează obligaţia locatorului de a restitui bunul la încetarea locaţiunii, conform art. 1796 lit. d) şi art. 1821 C. civ. şi respectiv obligaţia privind plata despăgubirilor cu titlu de lipsă de folosinţă, cerere încadrată chiar de reclamantă în dispoziţiile art. 1350 C. civ. care reglementează răspunderea civilă contractuală, pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale.

În aceste condiţii, nu are relevanţă indicarea de către reclamant în motivarea în drept a cererii, a dispoziţiilor art. 555, art. 566, art. 548 alin. (4), art. 550 alin. (1) C. civ. privind dreptul de proprietate asupra terenului, a fructelor acestuia, apărarea acestui drept prin acţiunea în revendicare, acestea netransformând cererea într-o acţiune în revendicare imobiliară raportat la modul de formulare a obiectului cererilor şi mai ales la motivarea în fapt a acestora.

Pe de altă parte, nu se poate admite susţinerea reclamantei în sensul că art. 25 din contract, respectiv clauza de alegere a competenţei instanţelor pentru cererile privind executarea contractului, cuprinde sintagma "instanţele din jurisdicţia locatarului" care nu poate fi interpretată în sensul instanţei de la domiciliul locatarului.

Potrivit art. 1266 alin. (1) C. civ., "Contractele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor", iar potrivit art. 1268 alin. (3) C. civ., Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte şi nu în sensul în care nu ar produce niciunul."

Ori din interpretarea art. 25 din contract se poate deduce cu uşurinţă că părţile au înţeles să convină ca eventualele litigii privind executarea contractului să fie de competenţa instanţelor judecătoreşti în circumscripţia cărora se află sediul locatarului, în speţă al pârâtei.

Prin sentinţa civila nr. 5504/27.11.2018 Judecătoria Sibiu, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată de pârâta S.C. B. S.R.L. şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti la data de 08.03.2019.

La termenul de judecata din data de 07.05.2019 instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a capatului de cerere având ca obiect ridicarea construcţiei şi în subsidiar, autorizarea reclamantei la ridicare, pe cheltuiala paratei.

În ce priveşte petitul având ca obiect obligarea pârâtei să ridice, de pe imobilul proprietatea reclamantei din comuna Cristian, jud. Sibiu, construcţia panou publicitar, instanţa reţine că reclamanta invocă faptul că menţionata construcţie aduce atingere dreptului de proprietate al părţii asupra terenului.

Având în vedere obiectul petitului şi motivele de fapt ale acestuia instanţa se consideră învestită cu judecarea unui capăt de cerere reală imobiliară.

Celelalte trei petite formulate în cadrul cererii introductive de instanţă sunt capete principale şi au noţiunea juridică a unor cereri personale mobiliare.

Referitor la cererea reală imobiliară competentă să judece o astfel de cerere este, potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. civ., instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, adică Judecătoria Sibiu. Sunt în prezenţa unei competenţe teritoriale exclusive.

Celelalte petite principale, având în vedere natura lor juridică şi faptul că sediul pârâtei este în sector 3 sunt de competenţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de considerentele ce precedă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă prin sentinţa civilă nr. 4663 din 07 mai 2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a capatului de cerere având ca obiect ridicarea construcţiei şi în subsidiar, autorizarea reclamantei la ridicare, pe cheltuiala paratei.

A declinat menţionatul petit formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. în favoarea Judecatoriei Sibiu.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Sibiu.

A trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

A disjuns celelalte petite de cerere urmând a se forma un nou dosar, având ca obiect pretenţii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă între cele două instanţe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că acţiunea introductivă are următorul obiect: 1) să fie obligată pârâta să ridice de pe imobilul proprietatea reclamantei din comuna Cristian DN1 str. x, jud. Sibiu a construcţiei panou publicitar cu dimensiunile de 14m x 4 m amplasată de aceasta pe imobilul, predarea terenului urmând a fi efectuată liberă, similar cu situaţia de la momentul încheierii contractului de închiriere nr. x/2012, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta la ridicare, pe cheltuiala pârâtei; 2) să fie obligată pârâta la plata către reclamant a cuantumului chiriei restante aferente folosinţei imobilului teren premenţionat pentru perioada 14.06.2015 -25.04.2017, în cuantum de 10.869,10 RON la data acţiunii; 3) să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale penalizatoare asupra sumei restante cu titlu de chirie, de la data prezentei şi până la data plaţii efective; 4) să fie obligată pârâta la plata lipsei de folosinţă asupra imobilului teren premenţionat, în cuantum echivalent în RON a sumei de 100 Euro lunar plus TVA, calculat de la data expirării termenului contractului de închiriere nr. x/2012, 25.04.2018 şi până la data ridicării construcţiei, în cuantum de 6.640,20 RON la data prezentei.

În raport de petitul acţiunii, Înalta Curte constată că indicarea de către reclamant în motivarea în drept a cererii a dispoziţiilor privind dreptul de proprietate asupra terenului, nu transformă acţiunea într-o revendicare imobiliară.

În consecinţă, acţiunea de faţă are caracter personal mobiliar, fiind întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, reglementată de dispoziţiile art. 1350 C. civ.

Prin urmare, nu sunt incidente dispoziţiile care reglementează competenţa teritorială exclusivă a instanţei, prevăzute de art. 114-121 C. proc. civ.

Potrivit art. 25 din contractul de închiriere nr. x/25.04.2012 părţile au stabilit o competenţa convenţională, în sensul că eventualele litigii privind executarea contractului să fie de competenţa instanţelor judecătoreşti în circumscripţia cărora se află sediul locatarului, în speţă al pârâtei.

Faţă de faptul că sediul pârâtei este în sectorul 3, în temeiul dispoziţiilor art. 126 alin. (1) raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2019.