Negative conflict of jurisdiction between civil sections: property dispute not subject to professional litigation specialization despite corporate status

Decizia nr. 1921

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2019

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul B. pentru ca instanţa să constate că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "Antecontract de vânzare-cumpărare" pârâtul a vândut reclamantei un teren în suprafaţă de 1150 m.p. situat în Brezoi, sat Pascoaia, în punctul numit Heleşteu, identificat conform schiţei plan de amplasament şi delimitare a imobilului, întocmit de S.C. C. S.R.L., anexa nr. 1 şi parte integrantă a antecontractului, având vecinii menţionaţi în această schiţă şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Prin sentinţa civilă nr. 262 din 10.04.2017 Judecătoria Brezoi a respins acţiunea ca nefondată, precum şi cererea de intervenţie principală formulată de D. ca nefondată.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la 09.06.2017, reclamanta A. S.R.L. a formulat apel împotriva sentinţei nr. 262/10.04.2017, pronunţată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâtul B. şi intervenienta D..

Prin încheierea din 09.01.2018, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis cererea de suspendare a judecăţii, formulată de apelanta-reclamantă şi a suspendat cererea de apel, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Brezoi.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs intervenienta D., înregistrat la Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă la data de 09.01.2019.

Prin încheierea din 08.05.2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a înaintat cauza secţiei a II-a civilă, având în vedere hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, potrivit căreia începând cu 15.03.2016 secţia a II-a civilă preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut în esenţă că raporturile din cauza de faţă sunt privitoare la profesionişti, cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la 09.01.2019, ulterior adoptării Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 5/10.03.2016, care a atribuit în competenţă secţiei a II-a Civilă litigiile între profesionişti.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 16.05.2019.

Instanţa a reţinut următoarele în argumentarea excepţiei necompetenţei materiale funcţionale:

Prin prezenta acţiune, aflată în faza procesuală a recursului, se dispută dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1150 mp situat în Brezoi, care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare şi îndeplinirea condiţiilor pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare .

În structura Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, situaţie în care colegiul de conducere al instanţei stabileşte obiectele din sistemul ECRIS corespunzătoare fiecărei secţii, astfel cum prevede art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit ca, începând cu data de 15.03.2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a Civilă; hotărârea îşi produce efectele şi în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei.

Stabilind criteriul de departajare a competenţei între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti, s-a apelat, aşadar, la un criteriu ce ţine de natura litigiului, urmând ca litigiile în materia litigiilor cu profesionişti să fie atribuite secţia a II-a Civilă, în timp ce celelalte litigii de natură civilă propriu-zisă să fie soluţionate în continuare de secţia I civilă. Astfel cum se subliniază în doctrină, stabilirea competenţei în raport de obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii se circumscrie noţiunii de competenţa materială procesuală.

Prin urmare, determinant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti. Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menţionată anterior, cât şi de interpretarea dată în soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a statuat astfel:

"competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat, în această decizie, că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu poate constitui prin ea însăşi un astfel de criteriu, un atare criteriu neavând nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind prevederilor art. 122 din C. proc. civ.

În consecinţă, se reţine că, punând în discuţie dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1150 mp situat în Brezoi, care a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare şi îndeplinirea condiţiilor pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, litigiul de faţă nu are natura unui litigiu cu profesionişti, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparţine materiei civile lato-sensu, propriu-zise, ce revine în competenţa de soluţionare a secţiei I a Curţii de Apel Piteşti, conform hotărârii menţionate a colegiului de conducere.

Curtea a reţinut şi faptul că în soluţionarea unui alt recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 17/2018 a statuat că:

"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică."

În concluzie, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de la 10.09.2019 a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind recursul declarat de intervenienta D., împotriva încheierii civile din data de 9.01.2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015 în favoarea secţiei I Civile, Curtea de Apel Piteşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conflictul pentru soluţionare; a suspendat judecata cauzei.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 136 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa material procesuală de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civilă a Curţii de Apel Piteşti, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 136 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două secţii specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte constată că cele două secţii specializate ale Curţii de Apel Piteşti, prin încheiere s-au declarat deopotrivă şi reciproc necompetente funcţional.

Competenţa în soluţionarea conflictului aparţine Înaltei Curţi conform art. 136 alin. (2) C. proc. civ.

În vederea stabilirii competenţei materiale procesuale de soluţionare a prezentei cauze, cele două secţii specializate care s-au declarat deopotrivă necompetente să soluţioneze pricina, au reţinut, dintr-un punct de vedere, că prezintă relevanţă obiectul cererii de chemare în judecată, care priveşte acţiunea vizând apărarea dreptului de proprietate, iar dintr-un alt punct de vedere, că această acţiune se poartă între profesionişti, competenţă care este atribuită secţiei a II-a Civilă potrivit Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti.

În primul rând este de menţionat că acţiunea introductivă de instanţă a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Brezoi, cererea de apel formulată împotriva sentinţei primei instanţe fiind trimisă spre soluţionare Tribunalului Vâlcea, secţia I Civilă. Ulterior, recursul declarat împotriva încheierii de suspendare pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I Civilă a fost înaintat spre soluţionare Curţii de Apel Piteşti, secţia I Civilă.

Secţiile I Civile ale instanţelor investite cu soluţionarea apelului, respectiv a recursului nu au invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială procesuală, apreciind că sunt legal investite cu soluţionarea cauzei.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În acest sens, o eventuală necompetenţă materială în cauză nu poate fi valorificată decât în condiţiile şi termenele prevăzute de lege, respectiv doar la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Atât timp cât părţile sau instanţa nu au invocat excepţia de necompetenţă în calea de atac a apelului, această instanţă devine în mod exclusiv competentă să soluţioneze calea de atac, iar în acest caz, competenţa este şi rămâne câştigată instanţei creia i s-a trimis dosarul spre soluţionare.

Sub un alt aspect, Înalta Curte reţine că situaţia premisă a prezentei acţiuni vizează apărarea dreptul de proprietate asupra unui teren, care se supune din punct de vedere al obiectului litigiului normelor generale aplicabile în materie civilă, nefiind aplicabile regulile speciale în materie de profesionişti.

Stabilirea sectiei din cadrul curţii de apel competentă procesual să soluţioneze litigiul, presupune, în prealabil, identificarea naturii juridice a acestuia, criteriu obiectiv, determinant pentru stabilirea competenţei funcţionale a secţiilor unei instanţe.

Natura juridică a litigiului poate fi determinată pe baza elementelor subiective şi obiective ale acţiunii în justiţie ce se concretizează prin cererea de chemare în judecată formulată.

Obiectul prezentei cauze este reprezentat de constatarea operaţiunii de vânzare-cumpărare şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, situaţie în care litigiul de faţă nu are natura unui litigiu cu profesionişti.

În ceea ce priveşte argumentele Curţii de Apel Piteşti, secţia I Civilă, prin care a acordat eficienţă unor dispoziţii legale referitoare la aplicabilitatea normelor speciale în materia litigiilor cu profesionişti, în considerarea calităţii persoanelor implicate în litigiu acestea nu pot fi reţinute, litigiul de faţă neavând legătură cu specificul activităţii comerciale desfăşurate de acesta în vederea realizării obiectului sau de activitate.

Legea recunoaşte posibilitatea organizării unor complete, secţii sau tribunale specializate, dar nu în funcţie de calitatea părţilor, ci doar pentru anumite materii cu totul particulare, unde natura sau obiectul litigiilor o impun.

Aceste concluzii se impun având în vedere şi considerentele Deciziei nr. 18/2016 pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a decis că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute de lege".

Prin decizia pronunţată s-a solicitat să se stabilească dacă în interpretarea acestor dispoziţii legale, calitatea de profesionist a uneia dintre părţile raportului juridic dedus judecăţii atrage competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate, indiferent de natura sau obiectul litigiului.

În esenţă, s-a reţinut că revine judecătorului rolul de a decela elementele comune cum au fost cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate şi de a aprecia asupra competenţei materiale procesuale proprii în soluţionarea litigiului cu care a fost investit.

S-a mai arătat în decizia evocată că opinia jurisprudenţială privind calitatea uneia dintre părţi, precum şi activitatea de exploatare a unei întreprinderi prin exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de servicii, dacă are un scop lucrativ/economic nu reprezintă un criteriu legal de atribuire a competenţei instanţelor judecătoreşti, deoarece competenţa acestora precum şi procedura de judecată se stabileşte numai prin lege.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabileşte că secţia I Civilă a Curţii de Apel Piteşti este instanţa competentă material procesual în soluţionarea recursului.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2019.