Supreme Court incompetence in cassation appeals against tribunal decisions under 200,000 RON following constitutional hierarchy changes

Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. SA şi B. SA - Sucursala Târgu Jiu, solicitând instanţei ca, prin sentinţa pe care o va pronunţa, să dispună: constatarea nulităţii absolute a clauzelor înscrise la art. 3.2, art. 4, art. 5, art. 8.5, art. 8.6, art. 12.2 şi art. 13.5 din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/10 septembrie 2007, ca fiind abuzive.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare încasat şi nedatorat, prevăzute la art. 4 din contract, actualizată; obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de rambursare încasat şi nedatorat, prevăzut la art. 5 din contract, actualizată; obligarea pârâtei să stabilească rata dobânzii în funcţie doar de libor şi marja băncii de la data contractării împrumutului şi restituirea către reclamant a diferenţei de dobândă, achitată începând cu data încheierii contractului şi până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, sumă ce urmează a fi actualizată; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului datorat de la data momentului încasării şi până la momentul plăţii; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 9/2000, art. 5, art. 965, art. 966 C. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 7722 din 26 octombrie 2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei sale teritoriale şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea judecătoriei Motru.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, secţia civilă, sub nr. x/2017.

Prin Sentinţa nr. 513 din 12 martie 2018, Judecătoriei Motru, secţia civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. SA şi a constatat nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 3.2, art. 4, art. 5, art. 8.5, art. 8.6, art. 12.2 şi art. 13.5 din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 10 septembrie 2007.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 RON reprezentând comision de acordare. S-a respins în rest cererea. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. SA, care a fost admis prin Decizia nr. 392/2018 din 4 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în sensul modificării sentinţei apelate, cu consecinţa admiterii în parte a acţiunii, respectiv s-a respins cererea reclamantului privind constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute de art. 3.2 privind dobânda variabilă, art. 5 şi art. 8.5 vizând comisionul de rambursare anticipată, art. 12.2.

Totodată, s-a constatat nulitatea absolută parţială a clauzei prevăzută la art. 8.6 teza a II-a referitoare la, banca are dreptul să revizuiască nivelul penalităţilor în funcţie de politica sa de creditare".

A fost menţinută soluţia primei instanţe privind celelalte cereri. A fost obligat intimatul la plata către apelant a sumei de 10 RON cu titlu de cheltuieli judecată, reprezentând taxă timbru achitată în apel aferentă cererilor admise.

Împotriva Deciziei nr. 392/2018 din 4 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a declarat recurs pârâta B., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea în totalitate a hotărârii recurate, iar în urma rejudecării pe fond a cauzei, să se respingă cererea de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 26 noiembrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerente, instanţa supremă constată că obiectul recursului îl reprezintă Decizia nr. 392/2018 din 4 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 392/2018 din 4 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 392/2018 din 4 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2019.

GGC - CL