Revision inadmissible despite subsequent constitutional ruling: lack of prior exception in inadmissible appeal under Law 2/2013

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2019

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 12494 din 14 decembrie 2016, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Braşov şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată în prezenta cauză, în favoarea Tribunalului Braşov, în raport de dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. şi art. 99 alin. (2) din acelaşi cod.

Prin sentinţa civilă nr. 785/C din 12 iulie 2017, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată şi precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi în consecinţă:

S-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 8 lit. b) din contractul de credit bancar pentru investiţii imobiliare pentru persoane fizice nr. 93650 din 1 mai 2008, privind perceperea comisionului de administrare.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de comision de administrare, precum şi dobânda legală aferentă acestor sume, de la data plăţii lor şi până la data restituirii efective.

S-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 5 teza finală din contractul de credit bancar pentru investiţii imobiliare pentru persoane fizice nr. 93650 din 1 mai 2008, cu privire la dobânda de referinţă variabilă şi posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele plătite în plus cu titlu de dobândă faţă de dobânda de 6,2% pe an, în perioada 1 mai 2009 - 5 noiembrie 2010, precum şi dobânda legală aferentă acestor sume, de la data plăţii lor şi până la data restituirii efective.

Au fost respinse celelalte petite ale cererii de chemare în judecată formulate şi precizate.

A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 785/C din 12 iulie 2017, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat apel reclamantul A. şi pârâta S.C. B. S.A..

Prin decizia civilă nr. 1684/Ap din 18 octombrie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis excepţia nulităţii cererii de apel formulată de pârâta S.C. B. S.A. şi a constatat nulitatea cererii de apel formulată de pârâta S.C. B. S.A..

Împotriva deciziei civile nr. 1684/Ap din 18 octombrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă au declarat recurs atât reclamantul cât şi pârâta.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 3588 din 21 septembrie 2018 a respins recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 1684/Ap din 18 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, ca inadmisibile.

Împotriva deciziei sus evocate, a formulat cerere de revizuire revizuenta B. S.A.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

În susţinerea acestui motiv de revizuire s-a susţinut că se impune schimbarea deciziei atacată precum şi a încheierii din 21septemebrie 2019 ca fiind contrare deciziei Curţii Constituţionale nr. 874/2018.

Se arată că sunt îndeplinite condiţiile cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, şi anume.

- hotărârea este definitivă şi evocă fondul.

- excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în cursul judecăţii, chiar dacă prin încheierea din 21 septembrie 2018, instanţa de recurs a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

- Curtea Constituţională a declarat neconstituţională prevederea în legătură cu care formulează cererea de revizuire, fiind invocată excepţia de neconstituţionalitate.

- decizia Curţii Constituţionale a fost pronunţată după ce hotărârea a cărei revizuire se solicită a devenit definitivă.

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:

Temeiul juridic al cererii de revizuire de faţă, astfel cum a fost precizat de revizuentă, este reprezentat de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată în mod valabil numai sub condiţia ca motivele de fapt care o susţin să corespundă unora dintre acelea limitativ şi expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 509 pct. 11 au următorul conţinut:

"(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 11.după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii."

Prin pct. 11 al art. 509 C. proc. civ. este reglementată calea de atac a revizuirii unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în cauzele în care a fost ulterior admisă o excepţie de neconstituţionalitate, în scopul acordării mijloacelor de apărare în vederea realizării drepturilor şi intereselor părţilor în faţa justiţiei.

Rezultă că revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă dacă, după pronunţarea unei hotărâri defintive într-o cauză în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a unei legi sau ordonanţe, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul admiterii excepţiei de neconstitutionalitate invocate în cauză.

Sub un prim aspect. Înalta Curte constată că sunt supuse controlului căii de atac de retractare întemeiată pe pct. 11 al art. 509 numai hotărârile definitive, pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, pronunţate anterior admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate.

În speţa de faţă, decizia nr. 3588 din 21 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă nu este supusă niciunei căi de atac, astfel încât nu poate face obiect al cererii de revizuire de faţă.

În continuare, Înalta Curte urmează să analizeze posibilitatea exercitării căii de atac a revizuirii în temeiul art. 509 pct. 11 C. proc. civ., în condiţiile în care cauza a fost soluţionată în temeiul excepţiei de inadmisibilitate, în raport de dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că, în speţă, revizuenta invocă faptul că, după pronunţarea deciziei nr. 3588 din 21 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, prin decizia nr. 874/2018 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2/03.01.2019, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 27 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că nu sunt incidente prevederile art. 509 pct. 11 C. proc. civ.

Astfel, se reţine că, pe parcursul judecării cererii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 recurenta-pârâtă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dezlegărilor chestiunilor de drept date prin decizia nr. 52/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept conform art. 521 alin. (3) C. proc. civ., şi în consecinţă a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu analiza respectivei excepţii prin încheierea din 21 septembrie 2018.

În motivarea încheierii menţionate, Înalta Curte a reţinut că petenta urmăreşte să supună controlului de constituţionalitate dezlegarea chestiunilor de drept date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 52/2018 a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ. şi interpretarea dispoziţiilor cuprinse în art. 27 C. proc. civ., întreaga argumentaţie vizând excluzsiv neconstituţionalitatea interpretării date de instanţa supremă celor două texte de lege nicidecum neconstituţionalitatea textelor de lege evocate, astfel cum prevăd art. 146 lit. d) din Constituţia României şi art. 2 din Legea nr. 47/1992 a Curţii Constituţionale.

În considerentele deciziei 3588/2018 atacate în prezent s-a reţinut că "modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia.

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 23 mai 2016, aşadar înainte de publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care determina inadmisibilitatea căii de atac a fost înlăturată".

În cosecinţă, este de observat că decizia Curţii Constituţionale nr. 874/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României la 03 ianuarie 2019, deci ulterior pronunţării deciziei atacată prin prezenta cale de atac, astfel încât se poate concluziona că excepţia de neconstituţionalitate nu a fost invocată în cursul judecăţii.

Înalta Curte constată că, de fapt, prin invocarea formală a dispoziţiilor art. 509 pct. 11 C. proc. civ., raportat la decizia nr. 874/2018 a Curţii Constituţionale, revizuenta invocă nemulţumirea cu privire la modul în care au fost respinse recursurile ca inadmisibile în încercarea de a provoca o rejudecare a cauzei.

Astfel, prin raportare la aspectele mai sus menţionate, precum şi la dispoziţiile art. 513 C. proc. civ., care stipulează că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac şi la faptele pe care se întemeiază, se reţine că cererea de revizuire promovată în cauză este inadmisibilă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.A. împotriva încheierii din 21 septembrie 2018 şi a deciziei nr. 3588 din 21 septembrie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În ceea ce priveşte încheierea din 21 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se reţine că revizuenta nu a precizat în concret motivele care vizează această hotărâre, menţionarea ei în obiectul cererii fiind formală.

Dintr-un alt punct de vedere, încheierea sus evocată a fost pronunţată în cadrul dosarului asociat nr. x/2016, fiind supusă căilor de atac prevăzute de art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, dispoziţii legale care nu au fost respectate.

Înalta Curte constatând îndeplinite cerinţele art. 452 şi 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga revizuenta să plătească intimatului A. suma de 3.570 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul pentru plata avocatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.A. împotriva încheierii din 21 septembrie 2018 şi a deciziei nr. 3588 din 21 septembrie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii C., C şi D..

Obligă revizuenta B. S.A. la plata sumei de 3.570 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2019.