Peremption of cassation appeal due to six-month procedural inactivity in currency risk credit clause litigation

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra constatării perimării cererii de recurs de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 6155/09.11.2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a respins cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 04.08.2014, sub nr. x/2014, prin care reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei să constate caracterul abuziv al clauzelor de risc valutar inserate în contractul de credit şi eliminarea acestora; să stabilizeze (îngheţe) cursul de schimb franc elveţian - leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului; să denomineze în moneda naţională a plăţilor, în virtutea principiului de regulament valutar conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în moneda naţională.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi B..

Curtea de apel Bucureşti, secţia a V-a civilă prin decizia civila nr. 779 de la 04 aprilie 2018 a respins apelul formulat de apelanţii reclamanţi A., B., D. împotriva sentinţei civile nr. 6155/09.11.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. S.A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanţii A., B., D. au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

La data de 10 septembrie 2018, recurenta-reclamantă A. a depus o cerere prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) şi art. 4 C. proc. civ. raportat la art. 518 şi la art. 27 C. proc. civ. raportat la decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin încheierea de la 17 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) şi art. 4 C. proc. civ. raportat la art. 518 şi la art. 27 C. proc. civ. raportat la decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurenta A..

Prin încheierea de şedinţă din 13 decembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a Civilă a suspendat judecarea cererii de recurs, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

De la 13 decembrie 2018 şi până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părţilor.

În urma referatului întocmit la data de 12 septembrie 2019, s-a pus în discuţie necesitatea constatării perimării cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 416 C. proc. civ.

Înalta Curte, a luat în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia perimării recursului şi urmează să constate perimarea acestuia, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţa de faţă, cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 17 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 416 (1) C. proc. civ. şi urmează să constate perimarea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 17 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 17 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi B. şi D. şi intimata-pârâtă C. S.A.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2019.