Jurisdictional transfer of recusal from Supreme Court to Court of Appeal for claims under 200,000 RON against specialized tribunal decisions

Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu Mureş, secţia civilă, la data de 28 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. SA, au solicitat instanţei să:

1. constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în contractele de microcredit x/21.12.2011 şi x/25.01.2013, punctele 1.2, 5.1, 6.3 şi, pe cale de consecinţă, să dispună înlăturarea acestor clauze din contractul menţionat;

2. dispună obligarea pârâtei să restituie reclamanţilor suma rezultată din aplicarea comisionului de acordare de 2,75%, pe care au achitat-o în baza acestor clauze abuzive;

3. dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform prevederilor art. 451 - 453 din C. proc. civ.

În drept, s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 193/2000, precum şi dispoziţiile cuprinse în art. 148, art. 193 - 195, art. 197, art. 227 alin. (3) şi 451 - 453 din C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 4746 din 3 noiembrie 2017, Judecătoria Târgu Mureş, secţia civilă, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor A. şi B. invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a admis excepţia inadmisibilităţii formulării cererii, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi, în consecinţă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi B., care a fost respins prin Decizia nr. 366/A din 8 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii A. şi B., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de apel, întrucât ambele hotărâri pronunţate în cauză sunt nelegale prin prisma modului de tratare a excepţiei inadmisibilităţii invocată de intimată.

La termenul de judecată din 6 noiembrie 2018 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a pus în discuţia excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului.

Prin Decizia nr. 1899/R din 6 noiembrie 2018 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea instanţei supreme.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 9 noiembrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerente, instanţa supremă constată că obiectul recursului îl reprezintă Decizia nr. 366/A din 8 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Specializat Mureş este Curtea de Apel Târgu Mureş rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva Deciziei nr. 366/A din 8 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva Deciziei nr. 366/A din 8 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2019.

GGC - CL