Revision of civil judgment on legal interest claims deemed untimely under strict one-month deadline

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2019

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 11.04.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 153/2017-Ap/07.03.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2014, formulată de apelantul A., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Arad şi Curtea de Apel Timişoara.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Arad şi Curtea de Apel Timişoara la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti stabilite prin sentinţa civilă nr. 388/2008, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1109/24.06.2009 a Curţii de Apel Timişoara, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2007, precum şi prin sentinţa civilă nr. 798/18.06.2008, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1478/17.11.2009 a Curţii de Apel Timişoara.

Prin sentinţa civilă nr. 1000/20.11.2014, Tribunalul Bihor a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâţii să plătească reclamantului dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000, calculată începând cu data de 13.05.2011 până la 01.09.2011, iar ulterior acestei date dobânda prevăzută la art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aferentă drepturilor băneşti stabilite prin sentinţa civilă nr. 388/26.03.2008, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia Curţii de Apel Timişoara nr. 1109/24.06.2009, până la data plăţii pentru sumele deja achitate şi în continuare pentru sumele restante până la data plăţii efective; a obligat pârâţii să plătească reclamantului dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000, calculată începând cu data de 13.05.2011 până la 01.09.2011, iar ulterior acestei date dobânda prevăzută la art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aferentă drepturilor băneşti stabilite prin sentinţa civilă nr. 798/18.06.2008, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1748/17.11.2009 a Curţii de Apel Timişoara, până la data plăţii pentru sumele deja achitate şi în continuare pentru sumele restante până la data plăţii efective, respingând restul pretenţiilor.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, care a fost admis prin decizia civilă nr. 153/2017-Ap/07.03.2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă; sentinţa apelată a fost modificată în parte, în sensul că au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamant a sumei de 10.664 RON, cu titlu de dobânzi legale aferente perioadei 13.05.2011 - 31.01.2016, pentru drepturile băneşti stabilite prin sentinţa civilă nr. 388/2008, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1109/24.06.2009 a Curţii de Apel Timişoara, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2007, precum şi prin sentinţa civilă nr. 798/18.06.2008, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1478/17.11.2009 a Curţii de Apel Timişoara; au fost păstrate restul dispoziţiilor sentinţei cu privire la plata în continuare a dobânzilor pentru debitele restante până la data plăţii efective.

A subliniat curtea de apel că obiectul dosarului nr. x/2014 constă în stabilirea unor drepturi băneşti cu titlu de dobânzi legale aferente unor creanţe al căror cuantum a fost stabilit irevocabil prin sentinţele sus-menţionate ale Tribunalului Caras Severin.

Or, instanţa de apel, prin decizia civilă nr. 153/2017-Ap/07.03.2017, a cărei lămurire se solicită, nu a făcut decât să cuantifice, în baza unei expertize contabile judiciare, dobânzile legale, înlocuind obligaţia generică stabilită de Tribunalul Bihor cu obligaţia pârâţilor la plata unor sume determinate, reprezentând dobânzi legale aferente celor două titluri executorii.

A apreciat curtea de apel că, prin acest demers judiciar, petentul tinde, în realitate, să-şi majoreze cuantumul creanţelor stabilite prin cele două hotărâri pronunţate de Tribunalul Caraş Severin în anul 2008, cu suma de 45.490 RON, la care expertul contabil judiciar B. a făcut o referire neclară în raportul de expertiză întocmit; o astfel de cerere nu poate fi primită însă, cât timp cadrul procesual din dosarul în care s-a pronunţat decizia a cărei lămurire se cere era precis stabilit şi se circumscria exclusiv la obligarea pârâţilor la plata unor dobânzi legale aferente unor creanţe rezultate din drepturi salariale neachitate, a căror întindere a fost stabilită irevocabil prin sentinţele nr. 388/2008 şi nr. 798/2008 ale Tribunalului Caraş-Severin.

De asemenea, a reţinut că nici menţiunea din decizia civilă nr. 153/2017-Ap/07.03.2017 privind păstrarea dispoziţiilor sentinţei de fond nu poate fi extinsă, astfel cum solicită petentul, în afara cadrului procesual pe care chiar acesta, în calitate de reclamant, l-a stabilit prin investirea instanţei cu acţiunea înregistrată sub nr. x/2014.

A conchis curtea de apel că dispozitivul deciziei civile nr. 153/2017-Ap/07.03.2017 este clar, cuprinzător şi precis şi priveşte doar dobânzile legale aferente creanţei rezultate din drepturile salariale stabilite prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în anul 2008 de Tribunalul Caraş-Severin.

Împotriva încheierii din 11.04.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014, A. a formulat o cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocând autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 153/2017, pronunţate în apel, solicitând anularea sa şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa, în principal, a admiterii cererii de lămurire a dispozitivului, iar, în subsidiar, a înlăturării din considerentele încheierii a paragrafului:

"în fapt, petentul tinde prin prezenta cerere să-şi majoreze cuantumul creanţelor stabilite prin cele două hotărâri judecătoreşti din anul 2008, pronunţate de Tribunalul Caraş Severin, cu suma de 45.490 RON, la care expertul contabil judiciar B. a făcut o referire neclară în expertiza întocmită, iar menţiunile din expertiză au fost preluate în considerentele deciziei Curţii de Apel Oradea cu ocazia analizei pretenţiilor reclamantului raportat la probele administrate".

În motivare, a prezentat evoluţia litigiului în etapele procesuale anterioare şi a susţinut, în esenţă, că afirmaţia cuprinsă în paragraful a cărui înlăturare o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat izvorând din considerentele şi dispozitivul deciziei civile nr. 153/2017-Ap/07.03.2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

A subliniat revizuentul că doar cu ocazia efectuării expertizei judiciare contabile în dosarul nr. x/2014 s-a constatat că suma pe care trebuia să i-o plătească pârâţii era mai mare decât cea calculată de Tribunalul Arad.

Astfel, instanţa de apel, notând că dobânda s-a calculat pentru perioada 12 mai 2011 - 31 ianuarie 2016, a dispus calcularea în continuare a acestei dobânzi.

Referitor la suma de 45.490 RON, a arătat că, în contra celor reţinute prin încheierea atacată, nu urmăreşte să-şi majoreze pretenţiile stabilite prin cele 2 titluri executorii, ci calcularea în continuare a dobânzii, ulterior perioadei 12 mai 2011 - 31 ianuarie 2016.

În continuare, a evocat jurisprudenţa instanţei supreme şi a prezentat pe larg argumentele pentru care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea cererii sale de revizuire.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 477/2019-A/10.09.2019, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, notând că hotărârile pretins contradictorii sunt pronunţate de o curte de apel, în baza dispoziţiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei supreme la 23.09.2019.

În temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia tardivităţii invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Principiul accesului liber la justiţie implică adoptarea unor reguli de procedură în care se prescriu condiţiile şi termenele în care pot fi exercitate drepturile procesuale.

Astfel, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât în cadrul procesual prestabilit, cu respectarea exigenţelor legate de instituirea termenelor după a căror expirare valorificarea dreptului procesual respectiv nu mai este posibilă.

În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (e.g. cauza Golder c. Regatul Unit) a stabilit că accesul la un tribunal nu este absolut şi că poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele de decădere.

Potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi curge în cazul încălcării autorităţii lucrului judecat prin pronunţarea unei hotărâri contrare (art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.), de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri pretins contradictorii.

Sancţiunea, în cazul depăşirii acestui termen imperativ şi absolut, este decăderea, respectiv pierderea dreptului privitor la exercitarea căii extraordinare de atac.

În conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni", iar potrivit alin. (2), "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează."

În cauză, se solicită revizuirea încheierii din 11.04.2019, definitivă, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014.

Termenul de revizuire curge, în speţă, de la pronunţarea acestei hotărâri definitive, potrivit art. 634 alin. (2) teza finală din C. proc. civ.

Calculând termenul de revizuire cu respectarea dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 13.05.2019.

Or, revizuentul a promovat calea extraordinară de atac la data de 2.07.2019, după împlinirea acestui termen.

Neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, în conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constatând că cererea de revizuire a fost formulată cu depăşirea termenului legal, o va respinge ca tardiv introdusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 11.04.2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 octombrie 2019.