Extraordinary appeal limited to omitted cassation grounds; rejection of revision due to lack of identity of object, cause, and parties

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2019

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2016, revizuentul Cabinet de Avocat A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 3583/21.09.2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2014, susţinând că este potrivnică deciziei nr. 209/24.06.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2013.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 271/A/25.01.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, care, prin decizia nr. 1032/11.05.2017, a respins cererea de revizuire.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârile pretins contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect, atât timp cât dosarele de executare silită, executorii judecătoreşti şi titlurile executorii sunt diferite.

Astfel, a constatat că nu este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, în realitate revizuentul manifestându-şi nemulţumirea faţă de practica neunitară a instanţelor, nemulţumire ce nu poate constitui un motiv de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, Cabinetul de Avocat A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ., solicitând casarea sa.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a susţinut că a fost încălcat principiul contradictorialităţii, întrucât instanţa nu a pus în discuţia părţilor aspectele referitoare la practica neunitară de la nivelul instanţelor de judecată, în contextul în care acesta a fost motivul care a stat la baza respingerii cererii de revizuire.

Argumentele prezentate în motivarea cererii de revizuire cu privire la obiectul celor două hotărâri potrivnice nu au fost analizate de către instanţă, iar hotărârea recurată este lovită de nulitate, ca urmare a încălcării principiilor oralităţii dezbaterilor şi contradictorialităţii.

Potrivit recurentului, în aceste condiţii, i s-a creat o vătămare ce nu poate fi acoperită decât prin anularea deciziei atacate, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cererii de revizuire sub aspectul existenţei unor obiecte identice ale hotărârilor potrivnice.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut că decizia recurată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază şi că instanţa a respins cererea de revizuire doar prin recalificarea susţinerilor revizuentului într-un motiv ce conduce la soluţia de respingere, ceea ce echivalează cu o nepronunţare asupra fondului cererii, cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a susţinut că instanţa a reţinut aspecte contrare probei cu înscrisuri administrată în cauză.

Astfel, instanţa a respins cererea de revizuire, reţinând că în dosarul execuţional nr. x/2012 al B.E.J. B. au constituit drept titluri executorii contracte de asistenţă juridică diferite de cele regăsite în dosarul execuţional nr. x/2014 al C., motiv pentru care obiectul hotărârilor potrivnice nu poate fi considerat identic, fiind reluate dezbaterile asupra unor aspecte deja soluţionate.

Or, în cadrul cererii de revizuire s-a evidenţiat faptul că părţile au decis încheierea unui singur contract de asistenţă juridică împărţit în 30 de contracte.

Totodată, recurentul a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a încheierii din 22.04.2015 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. x/2015, în raport cu decizia nr. 1032/11.05.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, sub aspectul soluţionării împrejurărilor care au determinat încheierea unui singur contract de asistenţă juridică.

Prin decizia nr. 3252/18.09.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul.

Pentru a decide astfel, instanţa supremă a reţinut că susţinerile recurentului vizând greşita soluţie de respingere a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ. nu pot fi reţinute.

Astfel, a apreciat că, în contra celor susţinute de recurent prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa anterioară a analizat atât motivele de revizuire dezvoltate în susţinerea cererii, cât şi excepţiile invocate de intimată prin întâmpinare, care au fost puse în discuţia părţilor şi analizate individual, instanţa pronunţând o soluţie corectă de respingere a cererii de revizuire.

Motivul care a stat la baza soluţiei de respingere a cererii de revizuire a constat în neîndeplinirea cerinţelor de la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinându-se că hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect, atât timp cât dosarele de executare sunt diferite, acestea fiind introduse la executori judecătoreşti diferiţi, iar titlurile executorii reprezentate de contractele de asistenţă juridică sunt diferite.

Astfel, s-a avut în vedere că dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Ploieşti, soluţionat definitiv prin decizia nr. 209/24/06/2016 a Tribunalului Prahova, secţia I civilă, a avut ca obiect contestaţia la executare formulată împotriva mai multor titluri, reprezentate de 18 contracte de asistenţă juridică, iar ulterior formulării mai multor cereri de încetare a executării silite de către creditoare, instanţa a rămas învestită să soluţioneze contestaţia la executare doar cu privire la dosarul de executare nr. 1198/2012 al B.E.J. B., referitor la contractul de asistenţă juridică nr. x din 18 octombrie 2010 şi contestaţia la titlu vizând acelaşi contract.

Cel de-al doilea dosar, respectiv nr. x/2014 al Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 3583/21/09/2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a avut ca obiect contestaţia la executare formulată împotriva actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 62/2014 al C., constatarea nulităţii unor contracte de asistenţă juridică, anularea încheierii de încuviinţare a executării silite din 14 martie 2014 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, dispusă în dosarul nr. x/2014, suspendarea şi încetarea executării silite.

A reţinut instanţa supremă că soluţia dată de instanţa anterioară s-a bazat pe analiza condiţiilor de admisibilitate, în raport cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, iar decizia atacată a fost pronunţată cu respectarea garanţiilor procesuale ale părţii şi a regulilor privind procedura de judecată a revizuirii.

De asemenea, a apreciat că nu poate fi reţinut nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin prisma căruia recurentul a susţinut că decizia atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază şi că soluţia de respingere a cererii de revizuire s-a bazat pe recalificare susţinerilor revizuentului, cu încălcarea art. 425 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât, dincolo de faptul că recurentul nu a adus argumente clare din care să rezulte nemotivarea hotărârii, limitându-se la redarea conţinutului art. 425 C. proc. civ., hotărârea recurată este motivată în fapt şi în drept, fiind îndeplinite condiţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că au fost arătate în considerentele hotărârii obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt, motivele de fapt şi de drept pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia, inclusiv motivele pentru care s-au admis cât şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor.

A mai reţinut instanţa supremă că împrejurarea că instanţa care a soluţionat cererea de revizuire a constatat că, în realitate, criticile revizuentului reprezintă o nemulţumire faţă de practica neunitară a instanţelor nu constituie o recalificare a susţinerilor şi nici vreo încălcare a principiului contradictorialităţii, nefiind acesta motivul care a stat la baza respingerii cererii de revizuire, cum greşit susţine recurentul-revizuent.

Totodată, a apreciat că nu pot fi reţinute nici criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât recursul nu are caracter devolutiv, iar prin întreaga argumentare dezvoltată prin prisma acestui motiv de casare se tinde, în realitate, la o valorificare a unei alte situaţii de fapt cu privire la relaţiile contractuale dintre părţi, aspecte ce ţin de netemeinicia şi nu de nelegalitatea deciziei recurate.

Critica referitoare la excepţia autorităţii de lucru judecat, cu privire la încheierea din 22.04.2015 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. x/2015, în raport cu decizia nr. 1032/11.05.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, nu a fost analizată, apreciindu-se că excede cadrului procesual.

Împotriva acestei decizii, Cabinetul de Avocat A. a formulat contestaţie în anulare, solicitând anularea sa şi admiterea recursului.

În motivare, a susţinut că instanţa supremă, respingându-i recursul, a omis să se pronunţe asupra motivelor de casare vizând încălcarea de către instanţa de fond a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; existenţa identităţii de obiect; fundamentarea hotărârii pe motive străine de natura cauzei; încălcarea autorităţii de lucru judecat şi nerespectarea jurisprudenţei C.E.D.O.

Potrivit contestatorului, se impune reanalizarea situaţiei de fapt şi de drept referitoare la îndeplinirea condiţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva existenţei unui singur contract de asistenţă juridică şi aceluiaşi obiect al raporturilor juridice deduse judecăţii.

A mai arătat contestatorul că instanţa de recurs nu a motivat lipsa identităţii de obiect, cauză şi părţi, raportat la situaţia de fapt şi de drept şi la probele administrate în cauză, limitându-se să constate că nu există identitate de obiect, să recalifice motivele de casare şi să îi respingă recursul.

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că nu poate fi admisă, pentru următoarele considerente:

Motivele invocate de contestator sunt circumscrise dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., potrivit cu care hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Dispoziţiile sus-menţionate, fiind de strictă interpretare şi aplicare, au în vedere numai omisiunea cercetării motivelor de casare.

Înalta Curte constată că instanţa de recurs şi-a argumentat soluţia, în considerentele deciziei atacate făcându-se referire la toate motivele de recurs invocate de titularul căii de atac.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că prin notele scrise depuse de contestator în dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare au fost reluate criticile invocate în susţinerea recursului, cu toate că acestea au fost avute în vedere de instanţă în soluţionarea căii de atac.

Motivele de casare prevazute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 din C. proc. civ., pe care s-a întemeiat calea de atac a recursului, au fost analizate prin decizia atacată, contestaţia vizand, în realitate, pretinsa nesoluţionare a unor argumente subsumate motivelor de nelegalitate menţionate.

Astfel, motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizând încălcarea regulilor de procedură, a fost analizat de instanţa de recurs, care a concluzionat că soluţia dată revizuirii s-a bazat pe analiza condiţiilor de admisibilitate, în raport cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile erau limitate la admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac şi la faptele pe care se întemeiază, iar decizia atacată cu recurs a fost pronunţată cu respectarea garanţiilor procesuale ale părţilor şi a regulilor privind procedura de judecată a revizuirii.

Totodată, critica vizând îndeplinirea condiţiei identităţii de obiect a fost verificată de instanţa de recurs în cadrul motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în cadrul căruia, de altfel, a fost invocată.

Astfel, instanţa de recurs a retinut că în revizuire au fost analizate corespunzator motivele şi excepţiile invocate, validând raţionamentul primei instanţe, în sensul că motivul de respingere a cererii a constat în neîndeplinirea cerinţelor de la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii aveau obiecte diferite, atât timp cât în discutie erau titluri executorii reprezentate de contracte de asistenţă juridică diferite, precum şi dosare de executare distincte.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanţa de recurs a reţinut că, dincolo de faptul că recurentul nu a adus argumente clare din care să rezulte nemotivarea hotărârii, limitându-se la redarea conţinutului art. 425 C. proc. civ., hotărârea recurată este motivată în fapt şi în drept, fiind îndeplinite condiţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că au fost arătate în considerentele hotărârii obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt, motivele de fapt şi de drept pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia, inclusiv motivele pentru care s-au admis cât şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor.

A mai reţinut instanţa de recurs că prima instanţă care a soluţionat cererea de revizuire a constatat că, în realitate, criticile revizuentului reprezentau o nemulţumire faţă de jurisprudenţa neunitară, acesta nefiind motivul care a stat la baza respingerii cererii de revizuire, în conditiile în care excedă limitelor în care se efectuează verificarea legalităţii în cadrul căii extraordinare de atac.

Înalta Curte constată că, în contra celor susţinute de contestator, instanţa de recurs a analizat şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., vizând încălcarea autorităţii de lucru judecat, prin aprecierea că nu puteau fi reţinute criticile subsumate acestuia, întrucât recursul nu avea caracter devolutiv, iar prin întreaga argumentare dezvoltată prin prisma acestui motiv de casare se tindea, în realitate, la valorificarea unei alte situaţii de fapt cu privire la relaţiile contractuale dintre părţi, aspecte ce ţineau de netemeinicia şi nu de nelegalitatea deciziei recurate.

De asemenea, critica referitoare la excepţia autorităţii de lucru judecat, cu privire la încheierea din 22.04.2015 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. x/2015, în raport cu decizia nr. 1032/11.05.2017 a Curţii de Apel Ploieşti nu a fost analizată, reţinând instanţa de recurs că ar fi condus la depăşirea cadrului procesual configurat prin cererile şi apărările părţilor.

În ceea ce priveşte omisiunea cercetării criticii vizând nerespectarea jurisprudenţei C.E.D.O., instanţa supremă constată că aceasta nu a fost invocată prin memoriul de recurs.

Nici critica potrivit căreia instanţa de recurs nu a motivat lipsa identităţii de obiect, cauză şi părţi, raportat la situaţia de fapt şi de drept şi la probele administrate în cauză, nu poate conduce la admiterea căii de atac, aceasta fiind una proprie recursului, întrucât vizeaza modul de solutionare a revizuirii de către prima instanţă, iar nu decizia pronunţată în recurs ce formează obiectul contestaţiei în anulare.

Înalta Curte subliniază că verificarea modului în care instanţa de recurs a apreciat cu privire la motivele de casare invocate prin memoriul de recurs nu poate face obiectul contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate eventuale greşeli de judecată, căci altfel ar însemna să se deschidă dreptul părţilor la rejudecarea căii de atac în care a fost pronunţată o hotărâre definitivă.

Or, prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. au în vedere numai omisiunea cercetării motivelor de recurs, iar nu înlăturarea acestora de către instanţa de recurs, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii atacate.

Faţă de cele arătate mai sus, nu se poate conchide că instanţa de recurs ar fi omis să se pronunţe asupra motivelor de recurs invocate de recurent.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, nefiind incident motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 508 C. proc. civ., să respingă contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Cabinet de Avocat A. împotriva deciziei nr. 3252/18.09.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 octombrie 2019.