Commercial services contract payment dispute; nullity of cassation appeal due to failure to pay judicial stamp tax.

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 29 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 373.953,46 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă, în temeiul contractului nr. x din 6 aprilie 2010, conform facturilor x, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969 şi art. 1073 C. civ. şi art. 194 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2163/2015 din 2 septembrie 2015, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 7159 din 10 noiembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B.; a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 91.200 RON, în temeiul contractului nr. x din 6 aprilie 2010; a compensat cheltuielile de judecată; a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 2074/2017 din 25 mai 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petenta A. S.R.L. privind completarea dispozitivului sentinţei primei instanţe.

Prin încheierea din 25 mai 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea formulată de aceeaşi petentă privind îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 7159 din 10 noiembrie 2016 a aceluiaşi tribunal.

Împotriva încheierii din 25 mai 2017 şi a sentinţelor pronunţate de Tribunalul Bucureşti, A. S.R.L. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 785/2018 din 4 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2074/2017 din 25 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă; a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 7159 din 10 noiembrie 2016 şi a încheierii din 25 mai 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a schimbat în parte sentinţa şi încheierea atacate în sensul că: a admis în parte cererea de îndreptare a erorii materiale, în sensul că a trecut suma de 126.804,44 RON în loc de 91.200 RON; a obligat-o pe pârâtă şi la plata sumei de 234.068,6 RON, reprezentând diferenţa din contravaloarea facturilor nr. x şi nr. 47 pentru activitatea de bază; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.754,67 RON; a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi încheierii atacate; a obligat-o pe intimata-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a cheltuielilor de judecată din apel în cuantum de 2.893,18 RON.

Împotriva deciziei instanţei de apel, B. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, precum şi obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare la 18 octombrie 2018, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 mai 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", iar conform art. 24 alin. (2) teza I din acelaşi act normativ, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON".

Totodată, conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că, prin adresa comunicată la 4 septembrie 2018, recurentei-pârâte i s-a pus în vedere, în procedura de filtrare a recursurilor, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.706,87 RON, sub sancţiunea anulării recursului .

Totodată, în cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a consemnat că recursul este netimbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.706,87 RON, datorată conform art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, reprezentantul recurentei-pârâte primind, sub semnătură, raportul la 29 mai 2019 .

Prin urmare, recurenta-pârâtă a luat cunoştinţă de obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul legal datorat, sub sancţiunea anulării recursului.

Având în vedere că recurenta-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, datorată conform art. 24 alin. (1) şi (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I, raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 785/2018 din 4 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cu privire la cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, Înalta Curte constată că înscrisurile aflate la dosarul de recurs atestă efectuarea de către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON.

Faţă de soluţia de anulare a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 785/2018 din 4 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 octombrie 2019.