Agricultural land transfer appeal withdrawn; appellate award for title transfer confirmed final

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 februarie 2015 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B., B. şi C., ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că, la data decesului antecesorului pârâţilor, D., decedat la 15 aprilie 2013, în patrimoniul acestuia exista obligaţia de a-i transmite dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă totală de 33,12 ha, conform "declaraţiei angajament" autentificată de B.N.P. "E." sub nr. x din 18 octombrie 2007, respectiv asupra terenurilor agricole în suprafaţă de 7,36 ha şi de 25,76 ha, ambele situate în comuna Dumbrăviţa, judeţul Timiş, dobândite în baza Hotărârii nr. 33/32 din 22 noiembrie 2007, eliberată de Comisia Judeţeană Timiş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, conform adeverinţelor nr. 99 şi 100 din 9 ianuarie 2007, cu titlu de plată a serviciilor prestate acestuia potrivit mandatului dat în baza Convenţiei nr. 1 din 15 aprilie 2006, a procurii autentificate sub nr. x din 10 iulie 2007 de B.N.P. F. din Ploieşti, a procurii autentificate sub nr. x din 18 octombrie 2007 de B.N.P. "E." din Arad şi a declaraţiei angajament autentificată sub nr. x din 18 octombrie 2007 la acelaşi birou notarial.

Reclamantul a mai solicitat instanţei să le oblige pe pârâtele 1-2 să continue demersurile pentru eliberarea titlului de proprietate pentru terenul în suprafaţă totală de 33,12 ha, situat în comuna Dumbrăviţa, judeţul Timiş, dobândit de autorul acestora în baza Hotărârii nr. 33/32 din 22 noiembrie 2007 a Comisiei judeţene Timiş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, adică pentru terenurile în suprafaţă de 7,36 ha şi de 25,76 ha la care se referă adeverinţele nr. 99 şi 100 din 9 ianuarie 2007 şi să-i transmită dreptul de proprietate asupra terenurilor indicate după obţinerea titlului de proprietate, iar în caz de neîndeplinire a acestor obligaţii să fie obligate la plata contravalorii acestui teren, respectiv la plata echivalentului în RON de la data plăţii a sumei de 120.000 Euro, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 969-970, art. 1073, art. 1075 şi art. 1082 din C. civ. de la 1864.

Prin sentinţa civilă nr. 1026/PI din 27 aprilie 2016, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins acţiunea astfel cum a fost formulată.

Împotriva sentinţei sus-menţionate, reclamantul a declarat apel, care a fost admis de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă prin decizia civilă nr. 7 din 18 ianuarie 2018.

Astfel, instanţa de prim control judiciar a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 1026/PI din 27 aprilie 2016 a Tribunalului Timiş, secţia I civilă, în sensul că a admis în parte acţiunea, după cum urmează:

A obligat pe pârâtele B. şi B. să efectueze toate demersurile pentru obţinerea titlului de proprietate pentru terenul în suprafaţă totală de 33,12 ha, situat pe raza comunei Dumbrăviţa, judeţul Timiş, dobândit în baza Hotărârii nr. 33/32 din 22 noiembrie 2007 a Comisiei Judeţene Timiş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, conform adeverinţelor nr. 99 şi nr. 100 din 9 ianuarie 2007.

Totodată, curtea de apel i-a obligat pe pârâţi să transfere reclamantului A. drepturile ce vor fi conferite prin titlul de proprietate ce urma a fi emis în condiţiile legii şi a respins în rest acţiunea. De asemenea, instanţa de apel i-a obligat pe pârâţi în favoarea reclamantului la plata sumei de 15.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

Împotriva deciziei evocate, pârâtele B. şi B. au declarat recurs, solicitând casarea acesteia, în principal cu trimiterea cauzei spre rejudecare altei instanţe de acelaşi grad, iar în subsidiar cu trimiterea spre rejudecare către Curtea de Apel Timişoara, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

La data de 22 ianuarie 2018, recurentele au depus la dosar cerere de renunţare la judecata recursului, formulată prin mandatar intimatul-reclamant A., cu procură specială autentificată sub nr. x din 16 ianuarie 2018 la E., în conformitate cu dispoziţiile art. 404 şi 463 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 2 iulie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au depus puncte de vedere asupra raportului întocmit.

Înalta Curte a luat în examinare cererea vizând renunţarea la judecarea recursului formulat în cauză, în raport cu prevederile art. 404 alin. (2) coroborate cu art. 463 alin. (1) C. proc. civ. şi a reţinut:

Dispoziţiile art. 404 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că renunţarea la calea de atac se poate face şi ulterior pronunţării, chiar şi după declararea căii de atac, prin prezentarea părţii înaintea preşedintelui instanţei sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanţei, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanţa competentă, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

Totodată, prevederile art. 463 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.

Manifestarea expresă de voinţă a părţii reglementată de art. 404 C. proc. civ. se caracterizează prin aceea că partea care a pierdut procesul, în primă instanţă sau în apel, renunţă la dreptul de a exercita calea de atac, apelul sau, după caz, recursul, împotriva hotărârii respective ori dacă a formulat deja o cale de atac, o retrage.

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că achiesarea la hotărârea atacată poate avea loc şi ulterior exercitării căii de atac, după trimiterea dosarului la instanţa superioară, în cursul judecării căii de atac titularul acesteia putând oricând să se desisteze de continuarea judecăţii în calea de atac, ordinară sau extraordinară, caz în care se va face aplicarea art. 463 C. proc. civ., întrucât partea înţelege să-şi retragă calea de atac.

În speţă, este vorba de o achiesare expresă la decizia dată în apel, manifestată în forma stipulată de prevederile art. 464 alin. (2) teza I C. proc. civ., respectiv prin procura specială autentificată sub nr. x din 16 ianuarie 2018 la E. (paragrafele 1 şi 5).

În cauză, retragerea căii de atac exercitate s-a făcut după înaintarea şi înregistrarea dosarului la instanţa superioară, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (2) coroborate cu art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va da eficienţă manifestării de voinţă exprimată de recurentele-pârâte B. şi B. privind renunţarea la calea extraordinară de atac a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 7 din 18 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Aşa fiind, Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurentele-pârâte B. şi B. împotriva deciziei civile nr. 7 din 18 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 octombrie 2019.