Civil damages claim against former founding members assigned to civil section; jurisdictional conflict resolved in favor of Section I Civil.

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 14.09.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D., E. şi F., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 55.120,70 RON, actualizată la data plăţii efective şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1126/2017 din 24 februarie 2017, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis acţiunea formulată de reclamanta A. şi a obligat pârâţii B., C., D., E. şi F., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 55.120,70 RON, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective; a obligat pârâţii, în solidar la plata către reclamantă a sumei de 1.103 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii B., C., D., E. şi F..

Prin decizia civilă nr. 1000/A din 17 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă s-a respins apelul declarat de apelanţii-pârâţi B., C., D., E. şi F., împotriva sentinţei civile nr. 1126/2017 din 24 februarie 2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs pârâţii B., C., D., E. şi F., recurs ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, sub nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 42/2018 din 8 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă s-a declinat competenţa materială de soluţionare a recursului formulat de pârâţii B., C., D., E. şi F., împotriva deciziei civile nr. 1000/A din 17 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 2824 din 13 iunie 2018, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1000/A din 17 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul pe rolul secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti, la data de 06.08.2018, sub nr. x/2016*.

Prin cererea înregistrată la data 19 aprilie 2019, aflată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, petenţii B., C., D., E. şi F. au formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru în cuantum de 1.104 RON dispusă în solidar, în sarcina acestora, stabilită de instanţa de recurs.

Prin încheierea din 9 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea acesteia secţiei a II-a Civilă, spre competentă soluţionare.

Instanţa a reţinut că este vorba de un dosar în materia litigiilor cu profesionişti, dintre cele la care se referă Hotărârea nr. 5/10.03.2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti.

Întrucât cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti ulterior datei de 15.03.2016, respectiv la data de 8.12.2017, instanţa a constatat că în mod greşit dosarul a fost repartizat secţiei I Civilă, cu încălcarea Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti.

Instanţa a reţinut că, în condiţiile în care dosarul nr. x/2016, în care s-au dispus măsurile privind taxa judiciară de timbru, contestate prin cererea de reexaminare a fost înaintat spre competentă soluţionare secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2016 se impune a fi scoasă de pe rol pentru a fi înaintată aceleiaşi secţii din cadrul Curţii de Apel Piteşti.

Prin încheierea din 27 iunie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii ale curţii de apel, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, că în speţă sunt puse în discuţie pretenţiile între o asociaţie şi foştii săi membri fondatori, astfel că litigiul nu are natura unui litigiu cu profesionişti de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparţine materiei civile lato sensu, propriu-zise, ce revine în competenţa de soluţionare a secţiei I a Curţii de Apel Piteşti, conform Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti.

S-a apreciat având relevanţă faptul că prin decizia nr. 2824/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului, trimiţând dosarul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, având în vedere şi natura litigiului.

La 9 august 2019, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă au fost înregistrate dosarele nr. x/2016 şi nr. y/2016

Prin încheierea nr. 1819 din 17 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 139 alin. (2) C. proc. civ., s-a admis excepţia conexităţii invocată din oficiu şi s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2016, având ca obiect conflictul negativ de competenţă cu privire la cererea de reexaminare taxă de timbru, la dosarul nr. x/2016 având ca obiect conflictul negativ de competenţă cu privire la recursul declarat de B., C., D., E. şi F. împotriva deciziei nr. 1000/A din 17 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă; s-a dispus trimiterea dosarului instanţei mai întâi învestite, respectiv Completul 5 al secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Piteşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două secţii este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect o cerere în despăgubiri formulată de reclamanta A. împotriva pârâţilor, membri fondatori ai asociaţiei, care s-au retras din asociaţie şi şi-au asumat plata oricăror eventuale datorii sau sarcini ce poartă asupra clubului anterior datei semnării hotărârii din 25 iunie 2013.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1469, 1470, 1530 şi 1531 C. civ.

Prin decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, "competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Pentru a decide astfel, instanţa supremă pleacă de la considerentul nr. 176 din decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în care s-a stabilit că judecătorul este cel care are atribuţia "de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate" în vederea determinării la speţă a competenţei materiale procesuale proprii.

Plecând de la acest considerent, Înalta Curte constată că toate cele patru categorii prevăzute de art. 226 din Legea nr. 71/2011 sunt grefate pe una şi aceeaşi activitate, respectiv pe activitatea comercială/economică şi izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist comerciant.

În concepţia Noului C. civ., profesioniştii sunt toţi cei care exploatează o întreprindere, astfel cum prevede art. 3 alin. (2).

În speţă, reclamanta a învestit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni în pretenţii, care nu poate fi circumscrisă noţiunii de exploatare a unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ., de unde rezultă că prezentul litigiu nu are legătură cu realizarea obiectului de activitate al reclamantei A..

De asemenea, calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu este relevantă pentru determinarea secţiei competente să soluţioneze litigiul, din moment ce, conform deciziei nr. 18/2016, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Prin urmare, obiectul şi temeiul juridic al cererii nu prezintă elemente comune cu vreuna dintre cele patru categorii de cauze prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 şi impun concluzia că litigiul dedus judecăţii are caracter eminamente civil.

De altfel, nu există niciun argument dedus din obiectul de activitate al asociaţiei sportive reclamante, relevat de statutul acesteia, din care să rezulte că exploatează o întreprindere, în sensul exercitării unei activităţi sistematice de producere, administrare ori înstrăinare de bunuri sau prestare de servicii, chiar şi fără scop lucrativ. Aşadar, nu s-a prezentat niciun argument din care s-ar putea deduce că reclamanta este, într-adevăr, un profesionist.

Un argument în plus îl constituie şi faptul că prin hotărârea de declinare a competenţei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus trimiterea dosarului la secţia I a Curţii de Apel Piteşti, iar câtă vreme această decizie nu poate fi desfiinţată, nefiind suspusă niciunei căi de atac, era obligatorie pentru Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzelor ce fac obiectul dosarelor conexate nr. x/2016 (având ca obiect recursul declarat de B., C., D., E. şi F. împotriva deciziei nr. 1000/A din 17 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă) şi nr. x/2016*/a1*(având ca obiect cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru) ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzelor ce fac obiectul dosarelor conexate nr. x/2016 şi nr. y/2016 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 octombrie 2019.