Retrial petition for contradictory labor judgments rejected as time-barred

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2019

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2854, pronunţată la data de 10.05.2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind Conflicte de Muncă Asigurări Sociale, în dosarul nr. x/2015, a fost admis apelul declarat de apelanta pârâtă Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române - TAROM S.A., împotriva sentinţei civile nr. 2718/20.10.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul reclamant Sindicatul Personalului Navigant TAROM, în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R.; a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire M., O., K., L. şi R., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, au susţinut revizuenţii că decizia a cărei anulare o solicită a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 3027 din 6 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2014, precum şi a deciziei nr. 4248 din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Revizuenţii susţin că hotărârile pronunţate sunt contradictorii, întrucât decizia nr. 3027/06.06.2016 vizează acordarea sporurilor de valoare pentru perioada 08.07.2011-06.06.2016, iar decizia 2854/10.05.2017 vizează neacordarea sporurilor de valoare pentru perioada 01.07.2012-20.10.2016, cele două soluţii referindu-se la perioade de timp care se suprapun, soluţiile excluzându-se reciproc.

Aşadar, prin soluţionarea noului litigiu prin decizia nr. 2854/10.05.2017 a curţii de apel, care a vizat aceleaşi aspecte ca litigiul soluţionat prin decizia nr. 3027/2016 a curţii de apel, este întemeiată posibilitatea prevalării de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, art. 431 alin. (2) C. proc. civ. statuând faptul că "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia."

Susţin că revizuentul din prezenta cerere, O., a formulat o acţiune împotriva intimatei Compania TAROM prin care a solicitat obligarea acesteia la plata sumei reprezentând spor de 25% din salariul de bază (spor pentru condiţii speciale) pentru perioada septembrie 2011- iulie 2014, acţiune care a fost admisă şi care a rămas definitivă prin decizia nr. 4248 din 06.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Perioada pentru care s-a dispus acordarea sporurilor pentru condiţii speciale de muncă (septembrie 2011- iulie 2014) se suprapune parţial peste perioada avută în vedere prin decizia nr. 2854/10.05.2017 (01.07.2012-20.10.2016), prin care curtea de apel a respins acordarea acestora, pronunţându-se şi în această situaţie o hotărâre contradictorie.

Instanţa a reţinut prin decizia nr. 4248 faptul că "din evidenţa drepturilor salariale încasate de apelantul reclamant, Curtea reţine că sporul pentru condiţii speciale nu a fost în fapt inclus în salariu, nemaiexistând nicio majorare a drepturilor salariale ale apelantului reclamant începând cu data de 01.04.2007".

Această chestiune litigioasă fiind deja soluţionată, în sensul că sporurile nu au fost incluse în salariul de bază a născut autoritatea de lucru judecat, curtea de apel fiind obligată, conform art. 431 alin. (2) C. proc. civ., să aibă în vedere acest aspect.

Astfel, luând în considerare cele menţionate, revizuenţii solicită instanţei să anuleze decizia civilă nr. 2854/10.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Intimata COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMANE - TAROM S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire şi excepţia inadmisibilităţii, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 3054 din 6 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a trimis cererea de revizuire spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire şi a reţinut:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Cererea dedusă judecăţii de faţă are ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 2854 pronunţată la data de 10.05.2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind Conflicte de Muncă Asigurări Sociale, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, în raport cu decizia civilă nr. 3027 din 6 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2014 şi cu decizia nr. 4248 din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Faţă de actul de învestire al instanţei, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În speţă, se reţine că cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 23 aprilie 2019, fiind astfel depăşit termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a deciziei civile nr. 2854, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, respectiv de la data de 10 mai 2017.

În raport cu aceste considerente, formularea cererii de revizuire la data de 23 aprilie 2019, peste termenul de o lună instituit de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. atrage sancţiunea anulării, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din acelaşi cod.

Curtea Constituţională a statuat că prin calculul termenului de la momentul pronunţării hotărârii, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate, nu se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale şi celor ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului care reglementează dreptul la un proces echitabil. Argumentele Curţii au vizat faptul că în procedura revizuirii hotărârea atacată nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării ei, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării hotărârii, motiv pentru care formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate şi, pentru aceleaşi raţiuni, nu îngrădesc dreptul la apărare sau liberul acces la justiţie al revizuentului.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că revizuenţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât în raport de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge ca tardivă cererea de revizuire.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMANE - TAROM S.A., Înalta Curte reţine că, potrivit art. 394 alin. (3) C. proc. civ., "după închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă".

Norma prevede expres că, după acest moment, nu este posibilă depunerea la dosarul cauzei a niciunui înscris, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă.

Prin urmare, în situaţia în care dovada cheltuielilor de judecată se face prin depunerea unor documente după momentul la care instanţa declară închise dezbaterile, în aplicarea art. 394 alin. (3) din C. proc. civ., care reprezintă norma de drept comun aplicabilă şi în căile extraordinare de atac, instanţa învestită cu capătul accesoriu de cerere privind cheltuielile de judecată nu va avea în vedere aceste documente pentru a se pronunţa asupra cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenţii K., L., M., O. şi R. împotriva deciziei civile nr. 2854 din 10 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 octombrie 2019.