CHF-denominated loan contract abuse and timely filing of appeals via email under procedural deadline rules

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 30.03.2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. şi D. (UNGARIA), solicitând instanţei următoarele:

- să constate nulitatea absolută a clauzelor 9.2, 9.3, 9.4, din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. x din data de 30.01.2008 şi să dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit menţionat la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor şi a tuturor rambursărilor la valoarea în RON a francului elveţian de la data semnării contractului pe întreaga perioada de valabilitate a acestuia şi obligarea pârâtelor la emiterea unui nou grafic de rambursare care să prevadă restituirea creditului în RON, conversia sumei creditului din CHF în RON făcându-se la cursul CHF- LEU de la data semnării contractului, şi la restituirea tuturor sumelor plătite în plus rezultate din diferenţa de curs valutar dintre cursul valabil la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valabil la data semnării contractului, sume la care se adaugă dobânda legală calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea debitului de către pârâte;

- să constate nulitatea absolută a clauzelor 5.2, 6.2 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. x din data de 30.01.2008;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5405 din 07 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a constatat că excepţia lipsei de interes, excepţie invocată de pârâta C. S.A., nu a mai fost susţinută de această pârâtă.

S-a luat act că reclamanţii renunţă la judecarea capătului de cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a clauzei inserate la art. 5.2 din contractul de credit de nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. x încheiat la data de 30.01.2008.

S-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. şi pârâtele C. S.A. şi D. (Ungaria).

S-a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate în convenţia de credit bancar nr. x încheiat la data de 30.01.2008 la art. 6.2, 9.2, 9.3 şi 9.4.

S-a declarat nulitatea absolută a clauzelor menţionate anterior.

S-a dispus îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului sus menţionat, la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv, la valoarea 2,3090 RON/CHF.

Au fost obligate pârâtele să procedeze la calcularea ratelor aferente contractului de credit sus menţionat funcţie de valoarea leu/CHF de la momentul semnării contractului, respectiv, la valoarea 2,3090 RON/CHF, aceste rate urmând să fie recalculate de la data semnării contractului şi până la sfârşitul perioadei de contractare, (contractul fiind încheiat la data de 20.01.2008, pentru o perioadă de 198 de luni), reclamanta urmând să achite ratele aferente creditului contractat la valoare leu/CHF anterior menţionată.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei sumele achitate în plus în temeiul contractului sus menţionat, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valutar valabil de la data semnării contractului de credit(2,3090 RON), sume la care urmează să se calculeze si dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora de către pârâte.

A fost respinsă cererea reclamantei privind restituirea creditului în RON ca neîntemeiată.

S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la emiterea unui nou grafic de rambursare, care să prevadă restituirea creditului în RON ca neîntemeiată.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta C. S.A. a declarat apel.

Prin încheierea din 28 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respinsă excepţia tardivităţii apelului invocată de intimaţii reclamanţi A. şi B., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 2045/2017 din 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă C. S.A., în contradictoriu cu intimata - pârâtă D.(Ungaria) prin mandatar C. S.A. şi intimaţii - reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 5405/07.10.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost schimbată în parte sentinţa în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată partea din acţiune referitoare la art. 6.2,9.2,9.3,9,4, la îngheţarea cursului valutar, şi la plata sumelor aferente; a fost menţinută în rest sentinţa; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere accesoriu al reclamanţilor referitor la cheltuielile de judecată.

Atât împotriva încheierii din 28 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, cât şi împotriva deciziei civile nr. 2045/2017 din 24 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs.

Recurenţii - reclamanţi se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În argumentarea recursului declarat împotriva încheierii din 28 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, susţin, în esenţă, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 182 C. proc. civ. prin raportare la art. 199 C. proc. civ., cu referire şi la decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Recurenţii arată că, în speţă, apelul formulat de pârâtă a fost transmis către instanţa de judecată la ora 16:47, în ultima zi a termenului procedural de 30 de zile, 28.04.2016. Astfel, data de înregistrare a căii de atac nu a fost ultima zi în care putea fi declarată calea de atac 28.04.2016, ci ziua imediat următoare, respectiv 29.04.2016, peste termenul procedural de 30 de zile.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar în urma rejudecării, admiterea excepţiei tardivităţii, cu consecinţa respingerii apelului ca tardiv formulat.

În motivarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 2045/2017 din 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi critică decizia atacată sub aspectul aplicării greşite a normelor de drept material prevăzute de art. 1578-1579 C. civ. de la 1864 şi Legea nr. 193/2000.

Recurenţii consideră că în mod greşit instanţa de apel a aplicat cu prioritate în judecarea cauzei prevederile de drept comun (art. 1578 C. civ. de la 1864 referitor la principiul nominalismului monetar), deşi era învestită cu o cerere de constatare a caracterului abuziv al unor clauze dintr-un contract de credit, formulată în baza Legii nr. 193/2000.

De asemenea, susţin că instanţa de apel a aplicat şi interpretat eronat dispoziţiile art. 1578 C. civ. de la 1864 (principiul nominalismului), statuând că solicitările reclamanţilor sunt neîntemeiate deoarece sunt contrare acestui principiu, fără a avea în vedere excepţia de la 1579 alin. (3) din acelaşi cod.

În opinia recurenţilor-reclamanţi, instanţa de apel a constatat că intimata şi-a îndeplinit obligaţia de informare/avertizare şi consiliere a consumatorilor, aplicând şi interpretând greşit dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE.

Prin urmare, recurenţii-reclamanţi solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi respingerea apelului.

Intimatele-pârâte C. S.A. şi D. (Ungaria) nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., iar prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 23 mai 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părţi, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenţii au depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, susţinând că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 12 decembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecata recursului până la soluţionarea dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă.

Ulterior, Curtea Constituţională a pronunţat decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial la 3 ianuarie 2019, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, prin încheierea din 11 iunie 2019, constatând că recursul este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Analizând încheierea şi decizia recurate, prin prisma criticilor formulate, înscrisurilor de la dosar şi dispoziţiilor legale incidente în speţă, Înalta Curte constată că recursul este fondat, astfel că va fi admis pentru considerentele ce succed.

Cu titlu preliminar, se impune a se semnala că, în cuprinsul memoriului de recurs, reclamanţii au susţinut nelegalitatea încheierii din 28 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, întrucât excepţia privind tardivitatea apelului a fost soluţionată cu încălcarea normelor procedurale înscrise în art. 182 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., context în care critica evocată va fi analizată din perspectiva motivului de casare înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi nu a motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, cum eronat s-a invocat prin cererea de recurs.

Examinând legalitatea încheierii recurate din perspectiva motivului de casare înscris în art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că încheierea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor înscrise în art. 182 alin. (2) C. proc. civ., critica recurenţilor cu privire la acest aspect fiind fondată.

Ca regulă generală, art. 468 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte că termenul de apel este de 30 de zile care se calculează de la momentul comunicării hotărârii. Pentru calculul acestui termen procedural este necesar a fi stabilit punctul de plecare, aspect reglementat de art. 468 alin. (1) coroborat cu art. 184 C. proc. civ., cât şi punctul de împlinire, aspect ce face obiectul art. 182 din cod, potrivit căruia:

"(1) Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 468 alin. (1) şi (2), art. 181 alin. (1) pct. 2 şi 182 din C. proc. civ., instanţa de apel a apreciat eronat în sensul că cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă C. S.A. şi expediată prin e-mail în data de 28 aprilie 2016, ce a fost receptată la sediul instanţei la ora 16:47 şi înregistrată cu data certă în ziua de 29 aprilie 2019, a fost făcută cu respectarea termenului procedural de 30 de zile, prevăzut de lege.

Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, potrivit dispoziţiilor art. 468 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., iar în acord cu dispoziţiile art. 182 alin. (1) C. proc. civ. "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Din cuprinsul procesului-verbal de comunicare a hotărârii apelate se reţine că această comunicare s-a realizat la data de 28 martie 2016, la sediul instituţiei, prin semnarea de către funcţionarul desemnat cu primirea corespondenţei şi purtând ştampila băncii.

Ultima zi de depunere a cererii de apel era data de 28 aprilie 2016.

Cererea de apel a fost transmisă prin e-mail în data de 28 aprilie 2016 la ora 16:47 şi înregistrată la instanţa a cărei hotărâre se atacă, conform art. 471 alin. (1) C. proc. civ. (Tribunalul Bucureşti), la data de 29 aprilie 2019.

Contrar susţinerilor instanţei de apel, actul de procedură trimis prin e-mail la instanţă intră în categoria de excepţie reglementată prin dispoziţiile art. 182 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, în acest caz, pentru a produce efectele pe care legea le leagă de îndeplinirea sa, actul de procedură în cauză trebuie realizat/depus până la ora la care activitatea încetează, în mod legal, la instanţă. Concluzia decurge din conţinutul normativ al textului analizat deoarece într-un asemenea caz, prin excepţie de la regula instituită de art. 182 alin. (1) C. proc. civ., termenul se împlineşte mai devreme decât ora 24:00 a ultimei zile a duratei sale, respectiv "la ora la care activitatea încetează …în mod legal" la instanţă.

Scopul legiuitorului - atunci când, prin dispoziţiile art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., a condiţionat depunerea actului de programul de lucru al instanţei, ori al altui loc de depunere acceptat - a fost acela al obţinerii datei certe asupra înscrisurilor comunicate instanţei fie prin depunerea personală, fie prin cea realizată prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă ori a celor depuse în alte locuri acceptate prin lege - cazurile reglementate de art. 183 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

Or, dacă în cazul actelor de procedură depuse în locurile menţionate la alin. (1) şi (2) din art. 183 C. proc. civ. data certă se obţine în modalităţile prevăzute la alin. (3) al aceluiaşi articol, în cazul celor depuse personal/prin reprezentant la instanţă ori transmise prin fax şi/sau e-mail, data certă se dobândeşte în condiţiile prevăzute în art. 94 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin HCSM nr. 1375/2015, respectiv prin înregistrarea în evidenţele instanţei, ceea ce presupune implicit, ca actul să ajungă la instanţă înăuntrul programului legal de lucru al acesteia.

În acelaşi sens, prin Decizia nr. 605/22.09.2016 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial nr. 2/03.01.2017), prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., s-a reţinut că "trimiterea actelor de procedură prin fax sau poştă electronică a fost asimilată depunerii personale la instanţă şi nu trimiterii efectuate prin oficiul poştal, serviciul de curierat sau prin serviciu specializat de comunicare. Actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică este considerat a fi făcut în termen la data la care a fost înregistrat la instanţă, iar potrivit dispoziţiei legale criticate, deşi termenele se socotesc pe zile întregi, totuşi, în ziua în care se împlineşte termenul partea interesată trebuie să depună actul la instanţă până la închiderea programului".

De altfel, prin decizia nr. 34/15 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit cu caracter obligatoriu, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., că "actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi făcut în termen".

Prin urmare, actul de procedură (cererea de apel) expediat prin e-mail de apelanta-pârâtă, ce a fost primit la instanţă după închiderea programului de lucru, în cea din urmă zi a termenului de declarare a căii de atac (socotit pe zile), act de procedură care, din acest motiv, a putut primi dată certă prin înregistrare la instanţă abia a doua zi, este considerat înfăptuit în afara termenului procedural.

În concluzie, primul motiv de recurs invocat de recurenţi este fondat, reţinându-se că instanţa de apel a aplicat şi a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale incidente, dispunând în mod nelegal prin încheierea pronunţată la 28 aprilie 2016 respingerea excepţiei tardivităţii cererii de apel ca fiind neîntemeiată.

De aceea, criticile din recurs vizând fondul cauzei, respectiv cele referitoare la decizia civilă nr. 2045/2017 din 24 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, nu pot face obiectul analizei instanţei de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, având în vedere încălcarea dispoziţiilor art. 182 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând incidenţa motivului de nelegalitate reglementat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., cu referire la art. 497 din acelaşi act normativ, va admite recursul, va casa încheierea şi decizia recurate şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva încheierii din 28 octombrie 2016 şi deciziei civile nr. 2045/2017 din 24 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează încheierea şi decizia recurate şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 octombrie 2019.