Pension recalculation appeal inadmissible; judge-challenge order appeal admitted.

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2019

Asupra recursurilor de faţă,

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27.03.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta CASA DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, solicitând obligarea conducerii CASEI DE PENSII SECTORIALE A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE să emită o decizie distinctă pentru suma de 356 RON aferentă stagiului de cotizare, corespunzător vechimii în muncă obţinute de reclamant ca angajat civil în funcţia de inspector de specialitate la Agenţia Naţională Antidrog din Ministerul Afacerilor Interne în perioada 1.11.2005 - 09.08.2012, ca pensie în sistemul public.

Prin sentinţa civilă nr. 56 din 30 ianuarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Maramureş a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia de Contestaţii Pensii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

S-a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta COMISIA DE CONTESTAŢII PENSII DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE şi pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile anterior menţionate a formulat apel reclamanul A..

Prin decizia civilă nr. 708 din 05.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 56 din 30.01.2018 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosar nr. x/2017, care a fost menţinută.

Împotriva soluţiei de respingere a apelului, conţinută de decizia anterior arătată, a formulat cerere de revizuire revizuientul A., invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a respins cererea de recuzare formulată de revizuientul A..

Ulterior, prin decizia civilă nr. 1229/A/2018 din 2 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul A. împotriva deciziei civile nr. 708 din 5 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

1. La data de 11 noiembrie 2018, revizuentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 27 septembrie 2018 pronunţată în cauză de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 6 C. proc. civ.

2. Ulterior, la data de 20 noiembrie 2018, revizuentul a declarat recurs şi împotriva deciziei civile nr. 1229/A/2018 din 2 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 6 C. proc. civ.

A solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi, în subsidiar, casarea încheierii şi, în rejudecare, modificarea acestei hotărâri, în sensul admiterii cererii de recuzare.

Prin încheierea de şedinţă din 22 martie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, întocmit la data de 8 februarie 2019, prin care s-a menţionat că, în raport cu dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat împotriva încheierii din 27 septembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale este admisibil în principiu, în timp ce recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 1229/A/2018 din 2 octombrie 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă, este inadmisibil.

1. Examinând, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul declarat de recurentul-revizuent împotriva deciziei civile nr. 1229/A/2018 din 2 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea pe fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

În acest sens, Înalta Curte reţine că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., care stabilesc că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Acţiunea introductivă are ca obiect recalcularea pensiei cuvenite reclamantei, fiind dedus judecăţii un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

De asemenea, textul art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel, ce a făcut obiectul cererii de revizuire formulate de către recurentul-revizuent, este o hotărâre pronunţată în baza dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Ca atare, din aplicarea coroborată a dispoziţiilor anterior menţionate rezultă că decizia dată asupra revizuirii, ce face obiectul prezentului dosar, nu este supusă căii de atac a recursului, deoarece vizează o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi atacată cu recurs.

Recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) teza I din C. proc. civ., raportat la art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1229/A/2018 din 2 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

2. În ce priveşte recursul formulat împotriva încheierii din 27 septembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, constatând că această cale de atac nu poate fi soluţionată conform art. 493 alin. (5) sau art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., motiv pentru care va admite în principiu recursul şi va stabili termen de judecată în şedinţă publică, în vederea soluţionării acestuia, cu citarea părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1229/A/2018 din 2 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Admite în principiu recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 27 septembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fixează termen pentru judecarea recursului la data de 14 februarie 2020, cu citarea părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2019.