Annullment of criminal appeal for failure to prepay judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 22 februarie 2016 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la remiterea sumei de 374.252 RON, reprezentând diferenţa dintre preţul încasat de pârât ca urmare a perfectării unui număr de trei contracte de vânzare-cumpărare, în calitate de mandatar, obligarea pârâtului la plata dobânzii penalizatoare potrivit O.G. nr. 13/2011, începând cu data punerii în întârziere şi până la achitarea integrală a sumelor, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a arătat reclamantul că între părţi a intervenit contractul de mandat autentificat sub nr. x/28.02.2014, cu actul adiţional autentificat sub nr. x/24.10.2014, potrivit căruia pârâtul a fost împuternicit ca, în numele şi pe seama reclamantului, să procedeze la înstrăinarea unui număr de trei imobile, proprietatea reclamantului.

Imobilele au fost înstrăinate prin contractele de vânzare-cumpărare nr. x/25.11.2014, y/18.12.2014 şi nr. 19/19.01.2015 fără ca, până la formularea prezentei cereri de chemare în judecată, pârâtul să fi remis integral preţul încasat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2019 şi urm. din C. civ.

Pârâtul B. a formulat întâmpinare solicitând în principal respingerea acţiunii ca prematură, contractul de mandat nefiind încă finalizat, iar în subsidiar respingerea acţiunii ca nefondată.

A arătat pârâtul că, în realitate, părţile au avut o înţelegere secretă, în paralel cu cea publică ce transpare din actul public - contractul de mandat, în sensul că voinţa părţilor a fost aceea de a încheia un mandat cu remuneraţie, acesta fiind motivul pentru care pârâtul a remis reclamantului doar suma de 34.500 de euro.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a invocat excepţia nulităţii absolute a înscrisurilor intitulate "declaraţie de bune intenţii" din data de 12.03.2015 şi "tranzacţie" din data de 02.03.2016, acte încheiate cu terţul C., prin care pârâtul-mandatar remitea acestuia suma de 81.000 RON, câtă vreme pentru remiterea acestei sume mandatarul a depăşit limitele mandatului conferit.

În şedinţa publică din 26 mai 2016, instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor necesitatea lărgirii cadrului procesual, prin introducerea în cauză a numitului C..

Prin precizări la întâmpinare, pârâtul B. a calificat cererea de constatare a simulaţiei contractului de mandat drept o cerere reconvenţională.

Prin sentinţa civilă nr. 869 din 28 aprilie 2017, Tribunalul Constanţa a respins excepţia prematurităţii acţiunii, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C., a respins excepţia nulităţii absolute a înscrisurilor intitulate "declaraţie de bune intenţii" din data de 12.03.2015 şi "tranzacţie" din data de 02.03.2016, acte încheiate cu pârâtul C. şi a admis acţiunea formulată de reclamantul A..

A obligat pârâtul în favoarea reclamantului la plata sumei de 293.645,79 RON (294.027,79 RON echivalentul în RON a sumei de 83.971,37 euro - 18.000 de euro=65 971,37 euro la un curs BNR de 4,4569 RON/1 EUR, la data de 19.02.2016 - 382 RON).

A obligat pârâtul B. la remiterea tuturor documentelor doveditoare ale demersurilor pe care acesta le-a efectuat pentru partea din contractul de mandat rămasă neexecutată.

A respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul B. ca nefondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 14.944 RON cu titlu de cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru şi onorariul apărătorului ales.

Suma de 4175,5 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de pârâtul-reconvenient a rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinţei civile nr. 869 din 28 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa, atât reclamantul A., cât şi pârâtul B. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 7/C din 17 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a fost respins apelul pârâtului B. declarat împotriva sentinţei civile nr. 869 din 28 aprilie 2017 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

A fost admis apelul reclamantului A. împotriva sentinţei, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligat pârâtul B. şi la plata sumei de 18.000 euro către reclamant.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

A fost obligat intimatul-pârât B. la 4855 RON cheltuieli de judecată către apelantul-reclamant A..

La 1 august 2018, recurentul-pârât B. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 7/C din 17 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

În raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru de 3754,55 RON, în temeiul O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin întâmpinarea înregistrată la 17 septembrie 2018, intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării recursului şi excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

La 9 octombrie 2018, recurentul-pârât a depuse note scrise prin care a precizat că este în imposibilitate de plată a taxei de timbru, motiv pentru care înţelege să renunţe, în temeiul art. 406 alin. (1) C. proc. civ., la calea de atac a recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

După întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin încheierea din 18 ianuarie 2019, în condiţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., a fost dispusă comunicarea acestuia părţilor, în vederea formulării unor puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit.

La termenul din 18 octombrie 2019, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.

Recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 7/C din 17 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurentul nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, respectiv să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 3754,55 RON RON, stabilită în sarcina sa.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării.

Este de amintit că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi să anuleze, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 7/C din 17 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 7/C din 17 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2019.