Prosecutor's tax restitution suit assigned to Caraș-Severin Tribunal as optional competency rule inapplicable to lower-grade court attachment.

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la 1 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. i-au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să-i oblige pe pârâţi la restituirea sumelor reţinute cu titlu de impozit şi contribuţii sociale de stat pentru sumele plătite în temeiul deciziilor nr. 4293 din 12 noiembrie 2014, nr. 5448 din 12 noiembrie 2015, nr. 3196 din 10 septembrie 2014 şi nr. 1121 din 3 martie 2015 ale Curţii de Apel Craiova;

2. să-i oblige pe pârâţi la actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie şi dobânda penalizatoare, de la data reţinerii acestora şi până la data restituirii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 139, art. 157 alin. (1) lit. k) şi art. 187 din Legea nr. 227/2015, art. 62, lit. h) Codul fiscal şi art. 278 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 341 din 19 martie 2019, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Caraş-Severin a evocat dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., după care a constatat că reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, care are calitatea de pârât în prezenta cauză.

În aplicarea acestor dispoziţii, acelaşi tribunal a reţinut că este competentă instanţa judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Caraş-Severin, respectiv Tribunalul Mehedinţi.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul Caraş-Severin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea din 30 mai 2019, Tribunalul Mehedinţi a dispus disjungerea cauzei şi formarea de dosare separate în privinţa unora dintre reclamanţi, printre care şi G., cererea acesteia fiind înregistrată pe rolul aceluiaşi tribunal sub nr. x/2019.

Prin sentinţa nr. 336/2019 din 8 iulie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Mehedinţi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mehedinţi a constatat că reclamanta are calitatea de procuror şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, începând cu 1 martie 2018, potrivit adeverinţei nr. x/2019, eliberate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna.

Acelaşi tribunal a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Totodată, a constatat că această calitate trebuie să existe la momentul sesizării instanţei. Or, la momentul promovării acţiunii, 1 octombrie 2018, reclamanta îşi desfăşura activitatea, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, din circumscripţia teritorială a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.

În aceste condiţii, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că nu este competent material să soluţioneze cauza, conform art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Prin urmare, acelaşi tribunal a apreciat că reclamanta a învestit în mod legal Tribunalul Caraş-Severin, în favoarea căruia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 5 august 2019, sub nr. x/2019.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Caraş-Severin competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în forma nemodificată prin Legea nr. 310/2018, faţă de data introducerii acţiunii - 1 octombrie 2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit art. 127 alin. (3) din acelaşi act normativ, "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Prin Decizia nr. 290/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 638/23.07.2018, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., este neconstituţională.

Curtea Constituţională a reţinut că limitarea sferei de aplicare a competenţei facultative la instanţa la care îşi desfăşoară efectiv activitatea reclamantul judecător nu este aptă să acopere, într-un mod complet, toate situaţiile care pot, în mod rezonabil, apărea în cursul unei judecăţi.

De asemenea, în conţinutul Deciziei nr. 290/2018 s-a făcut referire şi la faptul că legiuitorul nu a intervenit, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 558 din 16 octombrie 2014, nici prin modificarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) teza întâi şi a art. 145 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., nici prin adaptarea art. 127 din C. proc. civ.. Prin decizia menţionată se reţinuse, în esenţă, că, în ceea ce priveşte imparţialitatea obiectivă a judecătorului, dată de calitatea reclamantului de judecător la curtea de apel, deci la o posibilă instanţă de control judiciar, strămutarea la altă instanţă judecătorească din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel nu este în toate cauzele suficientă pentru a înlătura motivele de bănuială legitimă care au stat la baza măsurii strămutării, ceea ce înseamnă că se poate prezuma că acestea vor exista la orice instanţă judecătorească din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel.

Prin urmare, Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., interpretat în lumina deciziei Curţii Constituţionale nr. 290/2018, impune ca analiza competenţei instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusa cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un judecător/procuror/asistent judiciar/grefier, să aibă în vedere nu numai instanţa la care funcţionează acesta, ci şi curtea de apel în circumscripţia căreia se află această instanţă, dată fiind posibilitatea exercitării cailor de atac.

În cauza de faţă, reclamanta G. are calitatea de procuror, desfăşurând începând cu data de 1 martie 2018, activitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, iar litigiul dedus judecăţii are caracterul unui conflict de muncă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care se soluţionează în primă instanţă de tribunal (Legea nr. 62/2011).

În mod diferit faţă de ambele instanţe aflate în conflict, Înalta Curte apreciază că, în raport de această calitate a reclamantei, în cauză nu îşi găseşte aplicarea competenţa facultativă prevăzută de textul art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., întrucât reclamata îşi desfăşoară activitatea la o unitate de parchet de pe lângă o instanţă inferioară în grad faţă de instanţa care ar fi fost competentă teritorial să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată (Tribunalul Covasna) sau asupra cererii de apel (Curtea de Apel Braşov).

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. şi având în vedere faptul că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Caraş Severin, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2019.