Consumer borrowers prevail in Swiss-franc clause challenge; jurisdiction fixed at Cluj tribunal, prior declination set aside.

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, sub număr de dosar x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi C. - SUCURSALA MARASTI CLUJ-NAPOCA, constatarea caracterului abuziv şi implicit a nulităţii absolute parţiale a clauzei de la art. 1.2, şi art. 5.1. din contractul de credit nr. x/13.11.2007, în ceea ce priveşte caracterul variabil a marjei băncii, conform voinţei unilaterale a pârâtei, consecutiv; stabilirea dobânzii ca fiind compusă din indicele LIBOR la 3 luni şi o marjă fixă de 4,3 puncte procentuale pe an, obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate în plus de către reclamanţi faţă de dobânda compusă din indicele LIBOR la 3 luni + 4,3% marjă fixă; constatarea caracterului abuziv şi implicit a nulităţii absolute a clauzei de la art. 2.2.

şi art. 6,3 paragraful 1. din contractul de credit nr. x x/13.11.2007 potrivit cărora restituirea sumei împrumutate se face în CHF, consecutiv; stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit, la valoarea francului elveţian de la momentul încheierii contractului de credit, conform cursului valabil la momentul semnării contractului, respectiv 2,097 RON/l CHF, pe toată perioada de derulare a acestuia; obligarea pârâtei să restituie reclamanţilor toate sumele achitate în plus, având în vedere diferenţa cursului valutar valabil la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valabil la data semnării contractului, respectiv 2,097 RON/l CHF; constatarea caracterului abuziv şi implicit a nulităţii absolute a clauzei de la art. 1.3. lit.

a) din contractul de credit nr. x/13.11.2007 privind impunerea unui comision de acordare în cuantum de 5.400 CHF, cu consecinţa înlăturării acestuia din convenţie, consecutiv; obligarea pârâtei la restituirea către reclamanţi a sumei achitată în baza clauzei constatată ca fiind abuzivă, constatarea caracterului abuziv şi implicit a nulităţii absolute a clauzei de la art. 6.3 paragraful 2 şi 3 din contractul de credit nr. x/13.11.2007 privind posibilitatea băncii de a debita unilateral orice cont al reclamanţilor şi eliminarea acestuia din contractul de credit, constatarea caracterului abuziv şi implicit a nulităţii absolute a clauzei de la art. 4.4. din contractul de credit nr. x/13.11.2007, privind posibilitatea Băncii de a încheia în numele reclamanţilor o asigurare de viaţă, consecutiv; anularea asigurării de viaţă încheiată de pârâtă pe numele reclamanţilor; obligarea pârâtei la restituirea sumelor reţinute în baza acesteia; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale (conform O.G. nr. 9/2000, în perioada de aplicare), respectiv a dobânzii legale remuneratorii (conform O.G. nr. 13/2011), aferentă sumelor de restituit solicitate la lit. A) pct. 3, lit. B). pct. 3, lit. C). pct. 2 şi lit. E) pct. 3, de la data prelevării nelegale a fiecărei sume şi până la data restituirii efective; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 189 din 15 ianuarie 2019 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

În motivare, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut, în esenţă, că a fost sesizată cu o acţiune care cuprinde mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, situaţie în care, potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Astfel, constatându-se că valoarea unuia dintre petitele principale este de 549.180 RON, în baza art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., coroborat cu art. 95 pct. 1 C. proc. civ., art. 101 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., art. 99 alin. (2), art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii reclamanţilor în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin sentinţa civilă nr. 704 din 16 aprilie 2019, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Specializat Cluj a luat act de alegerea făcută de reclamanţi, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ.

Astfel, deşi reclamanţii care au calitatea de consumatori s-ar fi putut prevala de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin introducerea acţiunii la Tribunalul Hunedoara, s-a apreciat că odată ce au ales să învestească instanţele de la sediul pe care îl considerau a fi al pârâtei, nu se mai poate reveni asupra acestei opţiuni. Nu au putut fi reţinute prevederile art. 109 C. proc. civ. invocate de reclamanţi, întrucât contractul de credit a fost încheiat de C. S.A., iar nu de Sucursala din Cluj, nefiind prevăzut că obligaţiile ce decurg din contract urmează a fi executate în Cluj-Napoca.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, dosarul a fost înregistrat la 4 iunie 2019, sub nr. x/2019.

Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 109 C. proc. civ. şi art. 116 din acelaşi cod.

Totodată, a arătat că potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare (…).

Văzând aceste dispoziţii legale şi faptul că norma încălcată este una supletivă, pârâta neinvocând excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinare Tribunalul Bucureşti a apreciat că instanţa nu avea posibilitatea invocării din oficiu a excepţiei necompetenţei teritoriale.

Astfel, prin încheierea din 13 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, instanţa aleasă de reclamanţi ca instanţă de la locul încheierii contractului faţă de dispoziţiile art. 109 C. proc. civ.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Specializat Cluj competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căruia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă:

"instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului.

Se constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acţiunea în pretenţii formulată de reclamanţii (consumatori) A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele (profesionişti) C. S.A. şi C. - SUCURSALA MARASTI CLUJ-NAPOCA.

Astfel, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., deoarece acţiunea este formulată de un consumator împotriva unui profesionist, fiind incidente în materia competenţei teritoriale dispoziţiile art. 107 şi ale art. 113 pct. 8 C. proc. civ., prezenta cauză fiind guvernată de norme juridice ce instituie o competenţă alternativă.

Or, pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia:

"reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

În speţă, opţiunea reclamanţilor-consumatori, conform art. 116 C. proc. civ., a fost în sensul soluţionării cauzei de instanţa de la locul încheierii contractului, respectiv Cluj-Napoca, faţă de dispoziţiile art. 109 C. proc. civ., potrivit cărora:

"cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta".

În altă ordine de idei, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Or, în speţă, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată în cauză din oficiu chiar de către Tribunalul Specializat Cluj, fără a fi invocată de către pârâtele C. S.A. şi C. - SUCURSALA MARASTI CLUJ-NAPOCA printr-o eventuală întâmpinare, prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Excepţia de necompetenţă teritorială fiind una de ordine privată şi cum o atare excepţie nu a fost invocată de către pârâte prin întâmpinare, ci chiar de către instanţă din oficiu, se constată că Tribunalul Specializat Cluj în mod nelegal a invocat şi s-a considerat necompetent.

În raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanţii A. şi B., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2019.