Wife’s appeal in partition case inadmissible; appellate remand stands, costs awarded.

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă,

Din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial sub dosar nr. x/2016 al Judecătoriei Negreşti-Oaş, la data de 30 mai 2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., fiul şi, respectiv, soţia supravieţuitoare a defunctului B. (decedat la 26.05.2013), solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se constate că masa succesorală rămasă după defunctul menţionat se compune din cota de 1/2 parte din casă şi construcţii anexe şi cota de 1/1 parte din terenul aferent acestor construcţii, din imobilul situat în comuna Certeze, str. x, jud. Satu Mare, teren în suprafaţă de 33 ari, precum şi din parcelele "Borcutul Morii", "Brebi", "Gârceasca" şi "Pe Mociră", identificate conform datelor din cererea de chemare în judecată.

Reclamantul a mai solicitat să se constate că vocaţie succesorală după moştenirea de mai sus au pârâţii B., în cotă parte de 3/4, în calitate de fiu şi, respectiv, C., în cotă parte de 1/4, în calitate de soţie supravieţuitoare, solicitând, totodată, să se dispună partajul succesoral, prin atribuirea în întregime pe seama pârâtei C. a tuturor imobilelor succesorale şi obligarea acesteia la plata sultei aferente celuilalt pârât, direct către reclamant, în contul datoriei pe care o are pârâtul B. faţă de reclamantul A., în condiţiile legale privitoare la acţiunea oblică, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1745 din 17 noiembrie 2016, Judecătoria Negreşti Oaş a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de pârâta C. şi, în consecinţă, s-a dispus declinarea în favoarea Tribunalului Satu Mare a competenţei de soluţionare a cauzei, reţinându-se o valoare a obiectului litigiului de 261.160 RON, peste pragul valoric instituit prin dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. j) şi k) din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Satu Mare.

Prin sentinţa civilă nr. 64/D din 3 martie 2017, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a admis excepţia privind decăderea reclamantului A., în calitate de creditor al succesibilului B., din termenul de opţiune succesorală pentru moştenirea rămasă după defunctul B. (decedat la 26 mai 2013), precum şi excepţia inadmisibilităţii, în plan procedural, a cererii principale formulate de acelaşi reclamant, din perspectiva dispoziţiilor art. 981 C. proc. civ., prin prisma inexistenţei unui titlu juridic în privinţa imobilelor în litigiu, obiect la partajului judiciar de faţă, şi în consecinţă:

A respins acţiunea civilă înaintată de reclamantul A., împotriva pârâţilor B. şi C., având ca obiect acţiune oblică.

A obligat reclamantul să plătească pârâtului B. suma de 2492 RON, iar pârâtei C. suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată ocazionate acestora în primă instanţă şi reduse în temeiul dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva soluţiei anterior arătate a formulat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 812/A/2017 din 6 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, s-a admis apelul reclamantului A. împotriva sentinţei primei instanţe, s-a anulat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

La data de 10 aprilie 2018, recurenta-pârâtă C. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 812/A/2017 din 6 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei primei instanţe şi în subsidiar, trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că în mod greşit a apreciat instanţa de apel că prima instanţă a schimbat temeiul juridic al acţiunii formulate de reclamantul A., întrucât, din cuprinsul acţiunii introductive rezultă clar obiectul cererii reclamantului, anume: constatarea masei succesorale rămase după defunctul B., decedat la 26.05.2013, stabilirea vocaţiei succesorale a soţiei supravieţuitoare C. şi a descendentului B., cu cotele aferente din masa succesorală, partajarea masei succesorale a defunctului cu stabilirea unei sulte pentru intimatul - debitor B., precum şi obligarea recurentei C. de a plăti sulta direct reclamantului, pe calea acţiunii oblice.

A mai arătat că instanţa de apel a reţinut, în mod eronat, că partajul solicitat de reclamant nu ar fi un partaj de proprietate, astfel că nu trebuie să se stabilească care este titlul în baza căruia se solicită partajul şi cum au fost dobândite de către defunct bunurile în patrimoniul său, în acest fel nesocotind dispoziţiile art. 981 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a indicat în considerentele deciziei atacate temeiul de drept în baza căruia a dispus anularea sentinţei pronunţate de prima instanţă, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 480 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la 6 iulie 2018, intimatul B. a solicitat admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă C..

Prin întâmpinarea înregistrată la 2 iulie 2018, intimatul A. a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii recursului.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost întocmit de către magistratul-asistent la data de 6 septembrie 2018, iar prin încheierea de şedinţă din 19 octombrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea către părţi a acestui raport.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea pe fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

În acest sens, Înalta Curte reţine că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., în forma aplicabilă la data introducerii acţiunii, care stipulează, între altele, că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j) din C. proc. civ.

Din interpretarea coroborată a textului anterior citat cu dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. j) din C. proc. civ., care se referă la "cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare", rezultă că în acest tip de litigii, deciziile pronunţate de instanţele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului.

Cum decizia recurată în speţă a fost pronunţată de către Curtea de Apel Oradea în cadrul unui litigiu având ca obiect o cerere de partajare a masei succesorale, în cauză sunt aplicabile textele anterior menţionate, astfel că decizia civilă ce face obiectul cauzei nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) teza I şi art. 94 pct. 1 lit. j), ambele din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 812/A/2017 din 06 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

În baza dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă C. la plata sumei de 2000 RON către intimatul-reclamant A., reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 812/A/2017 din 06 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Obligă recurenta-pârâtă C. la plata sumei de 2000 RON către intimatul-reclamant A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2019.