Cassation appeal annulled as untaxed: Non-payment of judicial stamp duty prevents substantive review under Law No. 146/1997

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub număr de dosar nr. x/2010, A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., anularea deciziei nr. 269/R/2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. x/2009, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la Judecătoria Deva.

Prin decizia nr. 194/R/2011, Tribunalul Hunedoara a respins ca nefondată contestaţia în anulare, reţinând în considerente că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra motivelor de recurs invocate de recurentul A., acesta fiind prezent la termenul din 6.04.2009 când i-a fost adusă la cunoştinţă obligaţia de a depune taxa de timbru de 8 RON şi timbrul judiciar de 0,30 RON, dezlegarea dată recursului nefiind rezultatul unei greşeli materiale.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat apel, iar prin decizia comercială nr. 47/2011 din 25 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Comercială, în dosarul nr. x/2010, a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 194/R/2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2010.

Prin cererea înregistrată la 25 iulie 2019 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, A. a solicitat "judecarea recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2010".

Prin adresa emisă la 12 august 2019 de Curtea de Apel Alba Iulia, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului declarat de A. împotriva deciziei comerciale nr. 47/2011 din 25 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Comercială.

Cum problema timbrajului este prioritară oricăror excepţii, cereri sau motive de casare, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată, şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora:

"la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

În speţă, în sarcina recurentului a fost stabilită obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON şi depunerii timbrului judiciar în valoare de 0,3 RON.

Recurentul A., în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării recursului, nici până la acest termen de judecată, respectiv 18 octombrie 2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, ca netimbrată.

Este de reţinut că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturile Omului a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil şi accesul la justiţie, că dreptul la justiţie nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligaţiei de timbrare, potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 18 octombrie 2019, când procedura a fost legal îndeplinită, că, în cauză, nu operează scutirea de obligaţia timbrării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi va anula ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva deciziei comerciale nr. 47/2011 din 25 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Comercială, în dosarul nr. x/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei comerciale nr. 47/2011 din 25 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Comercială, în dosarul nr. x/2010.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2019.