Debtor's appeal of recusal denial annulled for unpaid stamp duty.

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. x/2013/a6, la data de 06.12.2017, creditorul S.C. A. S.A. a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar de creanţe al debitorului S.C. B. S.R.L. solicitând modificarea acestuia în sensul înscrierii sale cu suma de 41.406.154,39 RON.

Prin sentinţa nr. 158 din 15.02.2018, Tribunalul Bihor a admis contestaţia formulată de creditorul S.C. A. S.A. în contradictoriu cu debitorul S.C. B. S.R.L. şi administratorul judiciar Comcas LJ 2000 SPRL; a dispus modificarea tabelului preliminar de creanţe al debitorului în sensul înscrierii creditorului cu suma de 41.406.154,39 RON.

Împotriva sentinţei nr. 158 din 15.02.2018 a Tribunalului Bihor a formulat apel S.C. B. S.R.L., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal,

În cursul soluţionării apelului, petenta S.C. B. S.R.L. prin administrator special C. şi prin administrator judiciar Comcas LJ 2000 SPRL a formulat, la data de 11.09.2018, cerere de recuzare împotriva doamnelor judecător D. şi E., în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Oradea.

În drept, cererea de recuzare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 41, art. 42 alin. (1) pct. 1, art. 44, art. 46-47 şi art. 148-151 C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu de la 17 septembrie 2018, Curtea de Apel Oradea a respins cererea de recuzare formulată de petenta S.C. B. S.R.L. împotriva doamnelor judecător, D. şi E., în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Oradea.

Împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 17 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, recurenta S.C. B. S.R.L. prin administrator special C. şi prin administrator judiciar COMCAS LJ 2000 S.P.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că, în fapt, doamnele judecător D. şi E., au soluţionat apelurile formulate în dosarul x/2013, pronunţând hotărârea nr. 208/2017, în care şi-au exprimat în mod concret şi vădit opinia în ceea ce priveşte relaţia comercială dintre părţi; pasaje întregi au fost preluate, în următoarele hotărâri, de către judecătorii care au pronunţat ulterior hotărâri privind această speţă, folosindu-se de această hotărâre, drept practică judiciară.

Doamnele judecător a căror recuzare s-a solicitat s-au exprimat în mod concret şi vădit şi asupra creanţei deţinută de A. împotriva B. S.R.L. şi invers, motiv pentru care, a susţinut recurenta, completul de judecată nu poate avea o altă opinie, raportat la motivele apelului declarat în cauză. Lecturând decizia nr. 208/2017, instanţa de recurs va observa că cele două doamne judecător nu pot avea cu siguranţă o altă opinie decât cea exprimată clar în 2017, s-a mai precizat.

Recurenta a arătat că, aşa cum a susţinut în petitul iniţial al cererii de recuzare, temeiurile de drept sunt prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., dar şi art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., temeiuri pe care le susţine în continuare.

În opinia recurentei, cele reţinute de Curtea de Apel Oradea, sub aspectul obiectului celor două cauze, sunt neîntemeiate, deoarece, chiar dacă obiectele celor două pricini sunt diferite, în ambele se pune în discuţie creanţa pe care o are de fapt A. S.A. împotriva B. S.R.L.. Or, odată cu pronunţarea deciziei nr. 208/2017, cele două doamne judecător au reţinut fără putinţă de tăgadă că este certă lichidă şi exigibilă şi deci purtătoare de daune (penalităţi de întârziere, dobânzi etc.) creanţa deţinută de A. S.A..

Aşadar, chiar dacă primul litigiu se referă la îndeplinirea sau nu a criteriilor cerute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenţei şi cel de-al doilea se referă la contestaţie împotriva tabelului preliminar, ele au o strânsă legătură între ele şi nu se pot exclude una pe cealaltă.

Prin urmare, instanţa de recurs trebuie să reanalizeze situaţia de fapt raportată la prevederile legale incidente şi să înlăture clar motivarea Curţii de Apel Oradea, respectiv că, soluţionarea apelului din cadrul dosarului asociat a6, prin raportare la decizia nr. 208/2017, nu reprezintă o antepronunţare asupra cauzei deduse judecăţii şi repartizate aceluiaşi complet de judecată, a mai arătat recurenta.

Faţă de împrejurarea mai sus expusă, recurenta a apreciat că devine incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 41, 42 alin. (1) pct. l. C. proc. civ. şi instanţa de recurs, urmează să admită recursul promovat în cauză.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, având drept consecinţă, admiterea cererii de recuzare formulată împotriva doamnelor judecător D. şi E..

În probaţiune, recurenta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri anexate dosarului cauzei, Decizia nr. 208/2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2013, cât şi ataşarea întregului dosar x/2013

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 41, 42 alin. (1) pct. l, 44, 46-47 şi 148 -151 C. proc. civ., art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul procedurii de regularizare, prin rezoluţia de primire din 25 octombrie 2018, s-a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în valoare de 100 RON.

Împotriva acestei măsuri recurenta a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din 7 decembrie 2018, pronunţată de Î.C.C.J. în dosarul nr. x/2013.1.1.

Prin întâmpinarea depusă la data de 21 noiembrie 2018, intimata a solicitat respingerea recursului formulat în principal ca nul, fiind nemotivat în raport de exigenţele art. 488 C. proc. civ. şi, în subsidiar, ca neîntemeiat iar, pe cale de consecinţă, menţinerea soluţiei dispuse de prima instanţă, în sensul respingerii cererii de recuzare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., care a fost comunicat părţilor, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepţia netimbrării reprezintă modalitatea procesuală prin care instanţa ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepţii de procedură, absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanţă.

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurenta nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 100 RON, aşa cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs.

Reţinând că în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. - prin administrator special C. şi - prin administrator judiciar COMCAS LJ 2000 S.P.R.L., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. - prin administrator special C. şi - prin administrator judiciar COMCAS LJ 2000 S.P.R.L. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 17 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2019.