Scope of exclusive jurisdiction for auxiliary court personnel under Article 127 of the New Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. x/16.01.2019, reclamanţii: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. şi S., au chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor să plătească reclamanţilor salariile de încadrare şi celelalte drepturi aferente raportate la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015), începând cu 01.12.2015 şi repararea prejudiciului produs, respectiv obligarea la plata pentru fiecare lună a diferenţelor dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la care să se aplice dobânda legală penalizatoare, calculată începând cu data scadenţei plăţii sumelor şi până la plata efectivă a acestora.

Pârâtul, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a formulat întâmpinare, atât în nume propriu, cât şi pentru pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, prin care a invocat excepţia puterii de lucru judecat, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca fiind rămasă fără obiect şi lipsită de interes.

Prin sentinţa nr. 343/19.03.2019 pronunţată de Tribunalul Caraş - Severin, secţia I civilă, Complet specializat conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

S-a reţinut că o parte dintre reclamanţi au calitatea de grefieri în cadrul intimatului Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi în conformitate cu dispoziţiile art. 127, alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ.., potrivit cărora, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

În această situaţie, competenţa facultativă urmează a se aplica, instanţa competentă fiind instanţa judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Caraş-Severin, respectiv Tribunalul Mehedinţi, avându-se în vedere şi faptul că acesta se află la o distanţă mai mică, în raport cu celelalte instanţe judecătoreşti de acelaşi grad competente.

S-a mai reţinut că, faţă de ceilalţi reclamanţi, sunt îndeplinite condiţiile de existenţă a coparticipării procesuale, conform dispoziţiilor art. 59 din C. proc. civ., potrivit cărora, "mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură", întrucât în prezenta cauză, reclamanţii au pretenţii identice (diferenţe salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON), motivele de fapt şi de drept expuse în cuprinsul cererii sunt identice.

Urmare a declinării, dosarul a fost înregistrat la data de 18.04.2019, sub nr. x/2018, pe rolul Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Din oficiu, s-a solicitat pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin să precizeze pentru fiecare reclamant în parte unitatea de parchet la care şi-au desfăşurat activitatea, raportat la data sesizării instanţei, respectiv, 16.01.2019, în vederea stabilirii competenţei instanţei, relaţiile solicitate au fost comunicate cu adresa nr. adresa nr. x/2019.

La termenul de judecată din data de 07.06.2019, instanţa în baza dispoziţiilor art. 139 alin. (5) C. proc. civ., a dispus disjungerea acţiunii pentru fiecare reclamant în parte şi formarea de dosare separate.

Urmare a disjungerii, cauza privind pe reclamantul S. a fost înregistrată sub nr. x/2019.

Verificând din oficiu, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., competenţa teritorială a Tribunalului Mehedinţi, în soluţionarea acţiunii deduse judecăţii, s-au reţinut următoarele:

Reclamantul are calitatea de conducător auto, desfăşurând activitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, potrivit adeverinţei nr. x/2019 eliberată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, depusă la dosar.

Prin acţiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata salariilor de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015), începând cu 01.12.2015 şi repararea prejudiciului produs, respectiv obligarea la plata pentru fiecare lună a diferenţelor dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la care să se aplice dobânda legală penalizatoare, calculată începând cu data scadenţei plăţii sumelor şi până la plata efectivă a acestora.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin art. (1) pct. 13 din Legea nr. 310/2018: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2^1) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Ca atare, dispoziţiile susmenţionate au în vedere ipoteza în care judecătorul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea sau, potrivit modificărilor normei, ipoteza în care judecătorul are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei inferioare faţă de instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Dispoziţiile susmenţionate se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Prin Decizia nr. 7/2016 a ICCJ, s-a statuat că art. 127 alin. (1) şi (3) Noul C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

Esenţial pentru acţiunea dedusă judecăţii în materia competenţei teritoriale a instanţei este calitatea reclamanţilor.

Astfel, raportat la calitatea reclamantului, de conducător auto, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, instanţa a apreciat că acestuia nu i se aplică disp. art. 127 alin. (3) C. proc. civ., în materia competenţei teritoriale fiind aplicabile dispoziţiile de drept comun privind soluţionarea conflictelor de muncă.

Astfel, art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 dispune că "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", în speţă Tribunalul Caraş Severin.

Faţă de faptul că Tribunalul Mehedinţi nu este competent teritorial în cauză, iar anterior Tribunalul Caraş-Severin a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mehedinţi, s-a constatat că, potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., s-a ivit un conflict negativ de competenţă şi în raport de disp. art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Caraş-Severin competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. care reglementează un caz de competenţă teritorială facultativă determinat de calitatea reclamantului, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanţei, nu pot fi extinse şi la alte categorii de reclamanţi, care sunt personal conex al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, respectiv cei care îndeplinesc funcţiile de agent procedural, aprod şi şofer.

Coroborând dispoziţiile art. 3 din Legea 567/2004 cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. se constată că pentru a atrage competenţa teritorială a uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul, este necesar ca acesta să aibă calitatea de judecător/procuror sau grefier, iar la data formulării acţiunii să îşi desfăşoare activitatea în cadrul instanţei.

Prin urmare, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 din Codul muncii care se completează cu dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speţă, locul de muncă al reclamantului este la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, Tribunalul Caraş Severin fiind competent să soluţioneze acţiunea formulată de reclamant faţă de prevederile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2009 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Totodată, nu sunt incidente dispoziţiile art. 59 C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală activă, deoarece nu există o cauză comună a raporturilor de muncă, acestea fiind supuse unor acte normative distincte, sau o strânsă legătură între drepturile părţilor, având în vedere că reclamantul din prezentul dosar are o funcţie diferită faţă de restul reclamanţilor din cererea iniţială.

Ca atare, reclamantul a învestit în mod legal Tribunalul Caraş-Severin prin depunerea cererii de chemare în judecată la această instanţă şi, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Caraş Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş - Severin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2019.