Prosecutors' salary recalculation suit assigned to Mehedinți Tribunal on jurisdictional conflict.

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş - Severin, secţia I civilă Complet Specializat - conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la reîncadrarea şi recalcularea salariului brut lunar prin includerea procentului de 4%, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+10%, precum şi plata diferenţelor dintre venitul la care era îndreptăţit şi venitul efectiv plătit, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale la data plăţii efective

S-a precizat că în perioada 9.04.2015-31.12.2017 reclamanţii A., B., C., D., F., E., O. au desfăşurat activitate ca şi procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, că în perioada 9.04.2015-31.12.2017 reclamanta G. şi reclamantul K., acesta din urmă până în data de 1.10.2017, au funcţionat ca şi procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, iar de la această dată reclamantul K. a fost transferat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, că în perioada 15.07.-31.12.2017 reclamantul H. a funcţionat ca şi procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, că în perioada 1.06.2017-31.12.2017 reclamanta I. a funcţionat ca şi procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, că în perioada 24.07.2017-31.12.2017 reclamantul J. a funcţionat ca şi procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, că în perioada 9.04.2015-5.10.2016 reclamantul N. a funcţionat ca şi procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, la data de 5.10.2016 fiind eliberat din funcţie prin pensionare, că în perioada 9.04.2015-31.12.2015 reclamanta M. a funcţionat ca şi procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, iar de la data de 1.01.2016 a fost eliberată din funcţie prin pensionare, şi că în perioada 20.12.2017-31.12.2017 reclamantul L. a funcţionat ca şi procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oraviţa.

Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în nume propriu şi pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin a depus întâmpinare prin care, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată de procurorii pensionari, lipsa de interes, lipsa obiectului cererii reclamanţilor în promovarea acţiunii, iar pe fond, s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, rămasă fără obiect.

Pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare prin care, în raport de dispoziţiile art. 247 C. proc. civ., a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Pârâtului Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ale art. 70 alin. (4) din Legea 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin sentinţa nr. 307/08.03.2019 pronunţată de Tribunalul Caraş - Severin, secţia I civilă Complet Specializat - conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia privind necompetenţa teritorială, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

În motivare s-a reţinut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. în formă în vigoare la data sesizării instanţei, a fost suspus controlului de constituţionalitate, iar prin decizia nr. 290/2018 Curtea Constituţională a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea", din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale, respectiv că disp., art. 127 alin. (1), (2) C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte/pârât, în raport de disp. art. 124 alin. (2), art. 21 alin. (3) din Constituţie.

S-a mai reţinut că art. 127 C. proc. civ.. reglementează o competenţă facultativă determinată de calitatea reclamantului, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanţei, art. 123 alin. (3) C. proc. civ.. prevăzând "când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile."

Urmare a declinării, dosarul a fost înregistrat la data de 16.04.2019, sub nr. x/2018, pe rolul Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La primul termen de judecată din data de 10.05.2019, instanţa a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, cu menţiunea de a preciza pentru fiecare reclamant în parte unitatea de parchet la care şi-au desfăşurat activitatea, raportat la data sesizării instanţei, respectiv, 16.11.2018, şi data ieşirii la pensie a reclamanţilor procurori pensionari, în vederea stabilirii competenţei teritoriale a instanţei în raport de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., relaţiile solicitate fiind comunicate.

La termenul de judecată din data de 31.05.2019, din oficiu, în baza dispoziţiilor art. 139 alin. (5) C. proc. civ., instanţa a dispus disjungerea acţiunii pentru fiecare reclamant în parte şi formarea de dosare separate.

Urmare a disjungerii, cauza privind pe reclamantul J., a fost înregistrată sub nr. x/2019.

Verificând din oficiu, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., competenţa teritorială a Tribunalului Mehedinţi, în soluţionarea acţiunii deduse judecăţii, a constatat următoarele:

Reclamantul J. are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reşiţa, conform înscrisurilor de la dosar.

Prin acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin se solicită reîncadrarea şi recalcularea salariului brut lunar prin includerea procentului de 4%, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+10%, precum şi plata diferenţelor dintre venitul la care era îndreptăţit şi venitul efectiv plătit, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale la data plăţii efective.

Potrivit art. 127 alin. (3) C. proc. civ. pentru a atrage competenţa uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află parchetul la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul, este necesar ca acesta să aibă calitatea de procuror, iar la data formulării acţiunii să îşi desfăşoare activitatea în cadrul parchetului instanţei.

Prin decizia în interesul legii nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia la care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată, în primă instanţă.

În raport de dispoziţiile procedural civile în materia competenţei teritoriale a instanţei, aplicabile la data de 16.11.2018 când a fost înregistrată acţiunea pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, s-a constatat că, în ceea ce îl priveşte pe reclamantul procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reşiţa, în mod corect acţiunea a fost introdusă la Tribunalul Caraş-Severin, având în vedere interpretările obligatorii date sintagmei "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", conform deciziei în interesul legii nr. 7/2016.

Prin decizia nr. 290/2018, Curtea Constituţională, urmare a constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., a extins controlul şi asupra disp. art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sub aspectul noţiunii de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2), statuând că îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Esenţial pentru acţiunea dedusă judecăţii în materia competenţei teritoriale a instanţei este calitatea reclamantului de procuror care îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, normele de competenţă fiind prevăzute în art. 127 alin. (3) coroborat cu alin. (1) C. proc. civ..în forma în vigoare la data de 16.11.2018, respectiv forma nemodificată şi necompletată a acestui articol prin Legea nr. 310/2018.

În considerarea motivelor de fapt şi de drept anterior expuse, s-a constatat că Tribunalul Caraş-Severin este competent teritorial în cauză întrucât reclamantul este procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, iar instanţa competentă teritorial se stabileşte conform art. 127 alin. (3) coroborat cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ., noţiunea de instanţă la care procurorul îşi desfăşoară activitatea fiind interpretată restrictiv, conform deciziei în interesul legii nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de faptul că Tribunalul Caraş-Severin a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mehedinţi, s-a constatat potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivirea unui conflict negativ de competenţă şi, în raport de art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe Tribunalul Caraş-Severin şi Tribunalul Mehedinţi s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că cererea de chemare în judecată are ca obiect drepturi băneşti, reclamantul având calitatea de procuror în cadrul Judecătoriei Reşiţa.

Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze acţiunea reclamantului, incidenţa acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestuia de procuror ce-şi desfăşoară activitatea la Judecătoria Reşiţa.

Conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Caraş-Severin şi Tribunalul Mehedinţi a fost generat de interpretarea şi aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018.

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competenţă, care se referă la o categorie specială de cereri, normă ce se aplică în situaţia în care una dintre părţi, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeaşi instanţă.

Astfel, conform art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea"(alin. (1); "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de aceiaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, (alin. (2); "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, (alin. (3)."

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, s-a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor (paragraful 42).

De asemenea, s-a statuat că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Conform celor statuate de Curtea Constituţională, noţiunea de "instanţă la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii.

Astfel, în speţă, calitatea reclamantului - de procuror la Judecătoria Reşiţa- atrage aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., indiferent de instanţa pe lângă care îşi desfăşoară activitatea, în măsura în care aceasta aparţine circumscripţiei curţii de apel din a cărei rază teritorială face parte şi instanţa căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Caraş -Severin.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparţialitatea instanţei. Prin acest text legal sunt nominalizaţi, fără nicio distincţie, subiecţii pe care legiuitorul a înţeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanţelor la care aceştia funcţionează, instanţe judecătoreşti ori parchete, instanţe/parchete civile ori militare.

Cum dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. conţin o derogare de la normele de competenţă, reglementând o situaţie excepţională, şi cum, în cauză, este îndeplinită condiţia premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Mehedinţi, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Craiova, învecinată Curţii de Apel Timişoara, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Reşiţa unde reclamantul îşi desfăşoară activitatea în calitate de procuror.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2019.