Negative jurisdictional conflict: validity of contractual forum selection clause under alternative territorial competence rules

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 08.01.2019 creditoarea S.C. A. S.A., cu sediul în Oradea, str. x, jud. Bihor, în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., cu sediul în localitatea Herina, jud. Bistriţa-Năsăud, având C.U.I. x şi y a solicitat instanţei ca prin emiterea unei ordonanţe de plată să fie obligată debitoarea la plata sumei de 2.236.599,05 RON reprezentând contravaloarea salariilor angajaţilor creditoarei ce incumbă societăţii debitoare în baza Contractului de asociere în participaţiune la profit cu legalizare de semnătură nr. 9/30.01.2017 de BNP C. şi a Actului adiţional cu legalizare semnătura nr. 168/A/08.06.2017 şi a Actului adiţional nr. x la Contract.; să fie obligată debitoarea la plata dobânzii legale aferente acestei sume de la data la care incumbă debitoarei obligaţia de plată şi până la plata efectivă a sumelor datorate, cu cheltuieli de judecată.

La primul termen de judecată, creditoarea reclamantă şi-a modificat cererea într-o acţiune pe dreptul comun.

Prin întâmpinarea depusă, debitoarea pârâtă B. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor, invocând prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi susţinând că menţiunea din contractul de asociere în participaţiune referitoare la Judecătoria Oradea nu produce efecte în prezentul litigiu, raportat la prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

Tribunalul Bihor a admis excepţia necompetenţei teritoriale reţinând că, raportat la sediul debitoarei pârâte şi în lipsa dovezii vreunui dezmembrământ al pârâtei pe teritoriul jud. Bihor, respectiv în lipsa dovedirii ipotezei reglementate de art. 113 alin. (2) C. proc. civ., competenţa teritorială este reglementată în principiu de prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., ce atrage competenţa de soluţionare către Tribunalul Bistriţa Năsăud, motiv pentru care instanţa a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud.

Tribunalul Bistriţa Năsăud a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale de soluţionare a prezentei cauze, având în vedere dispoziţiile art. 126 C. proc. civ. şi alegerea de competenţă din cadrul contractului încheiat între părţi, pe care a admis-o reţinând că părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei, ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

În cadrul contractului de asociere în participaţiune la profit încheiat între părţi, ce stă la baza demersului judiciar al prezentului dosar, s-a stabilit că eventualele litigii să fie soluţionate de Judecătoria Oradea dacă nu pot fi soluţionate pe cale amiabilă.

Tribunalul a constatat că intenţia părţilor a fost aceea ca toate litigiile generate de contract să fie soluţionate de instanţele de la sediul reclamantei, respectiv în Oradea, judeţul Bihor, indiferent de instanţa competentă material să soluţioneze cauza, raportat la obiectul acesteia, care, în speţă, este tribunalul.

Raportat la considerentele de fapt şi de drept mai sus relevate, tribunalul, în temeiul art. 132 C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea în favoarea Tribunalului Bihor, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, conform art. 134 din C. proc. civ., a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi înaintat dosarul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe Tribunalul Bihor şi Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că cererea de chemare în judecată are ca obiect ordonanţă de plată, modificată ulterior în acţiune de drept comun.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente (…) "instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

În speţă, Înalta Curte constată că, creditoarea a învestit Tribunalul Bihor cu o cerere pentru ordonanţă de plată a sumei de 2236599,05 RON derivând din contractul de încheiat între părţile în litigiu la data de 30.01.2017.

Pe cale convenţională, prin contractul de asociere în participaţiune, părţile au stabilit o cauză atributivă de competenţă în sensul că eventualele litigii dintre părţi vor fi soluţionate de Judecătoria Oradea.

Potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

În speţa de faţă, competenţa teritorială nu este exclusivă, reclamantul creditor având alegerea între mai multe instanţe competente, potrivit art. 116 C. proc. civ., printre aceste instanţe fiind şi Tribunalul Bihor, astfel că, în cauză se constată că sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul competenţei teritoriale alternative mai este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea uni contract.

Prin urmare, Tribunalul Bihor este instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei, dar şi instanţa convenită de părţi.

Concluzionând, se reţine că în speţă operează competenţa teritorială alternativă, instituită de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 şi art. 109 alin. (2) C. proc. civ. şi că potrivit art. 116 din acelaşi cod, reclamantul are opţiunea între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente.

Având în vedere alegerea iniţial făcută de reclamant pentru Tribunalul Bihor, Înalta Curte reţine că, o dată introdusă cererea la una dintre instanţele prevăzute de lege ca fiind competente, respectiva instanţă rămâne legal învestită, neputându-şi declina competenţa.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2019.