Competence conflict in traffic accident insurance claim resolved in favor of the section for disputes with professionals over minors.

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1072/05.10.2018, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., prin reprezentant legal B., C. şi B., în contradictoriu cu pârâţii D. şi E. S.A. A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor suma de 15.000 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi câte 25.000 Euro faţă de fiecare dintre reclamanţi, despăgubiri pentru daune morale. A fost respinsă acţiunea faţă de pârâtul D.. A fost stabilit onorariu definitiv pentru expertul titular F. la suma de 1.500 RON şi a fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor 7.000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel părţile, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

La termenul din 27 martie 2019, instanţa a pus în discuţie greşita repartizare a cauzei la secţia I civilă, în raport de Hotărârea nr. 5/10.03.2016 emisă de Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, conform căreia începând cu data de 15.03.2016 secţia a II-a civilă preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, precum şi faţă de natura răspunderii societăţii asigurătoare.

Având în vedere că raporturile din cauza de faţă sunt privitoare la profesionişti, iar cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti ulterior datei de 15.03.2016, respectiv la data de 16.11.2018, astfel cum rezultă din fişa dosarului, s-a constatat că în mod greşit prezenta cauză a fost repartizată pe rolul secţiei I Civile în raport de Hotărârea nr. 5/10.03.2016, emisă de Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, prin urmare, cauza a fost scoasă de pe rol şi înaintată secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Piteşti, în vederea repartizării aleatorii.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 04.04.2019.

La termenul de judecată din 16.05.2019, Curtea a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale, în raport de faptul că apelantul-reclamant A. este minor şi declinarea cauzei în raport de acest aspect la secţia I Civilă, care este secţie de minori şi familie.

Prin hotărârea nr. 347/02.11.2006 a Consiliului Superior al Magistraturii s-a aprobat redenumirea secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti, în secţia I Civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi familie, precum şi înfiinţarea completelor specializate pentru cauze cu minori şi familie în cadrul secţiei civile, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi familie.

Instanţa a reţinut că întrucât secţia I civilă este secţia specializată în soluţionarea cauzelor privind minorii, iar secţia a II-a civilă este specializată în cauze cu profesionişti, potrivit hotărârii nr. 5/2016 a Colegiul Curţii de Apel Piteşti, este necesar a se stabili care dintre cele două specializări are caracter prioritar.

În acest sens, s-a reţinut că Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului instituie reguli şi principii proprii cauzelor cu minori, ce trebuie avute în vedere de către instanţele de judecată în soluţionarea acestora. Astfel, art. 2 alin. (4) din Legea 272/2004 stabileşte că principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti, iar art. 8 că în orice cauză care priveşte drepturi ale copilului, instanţa verifică dacă înţelegerile dintre părinţi sau ale acestora cu alte persoane respectă interesul superior al copilului.

În consecinţă, faţă de existenţa unui ansamblu de reguli speciale pentru cauzele privind minori, precum şi faţă de necesitatea respectării şi promovării cu prioritate a interesului superior al copilului - apelantul-reclamant A. fiind minor, Curtea a apreciat că îi revine secţiei I Civile competenţa de soluţionare a cauzei, iar în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionarea acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâţilor la plata de daune materiale şi morale în temeiul unui raport de asigurare survenit ca urmare a producerii unui accident de circulaţie în urma căruia soţul reclamantei B. (mama minorilor), respectiv tatăl minorilor (A. şi C.), G., a decedat. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349 şi urm. C. civ., art. 148 şi urm., art. 194 şi urm. C. proc. civ.

Prin decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare.

Analizând obiectul şi natura juridică a cauzei deduse judecăţii, în raport de actele şi lucrările dosarului, considerentele celor două hotărâri de declinare a competenţei şi dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte reţine că în cauză prevalează natura raportului juridic iar nu calitatea de minori a unora dintre reclamanţi întrucât cauza nu vizează necesitatea respectării şi promovării cu prioritate a interesului superior al copilului ci acordarea unor daune pentru prejudiciul material şi moral suferit de aceştia ca urmare a decesului tatălui lor.

Cum reclamanţii au învestit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni în angajarea răspunderii civile delictuale în cadrul unui raport de asigurare, obiectul şi temeiul juridic al cererii impun concluzia că litigiul dedus judecăţii nu are caracterul unui litigiu cu minori ci a unuia cu profesionişti având în vedere calitatea de profesionist a societăţii de asigurare.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2019.