Abusiveness of discretionary unilateral interest margin modification clauses in foreign-currency consumer credit contracts

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 19 iunie 2015 sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B., au chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A., a solicitând următoarele:

- Constatarea caracterului abuziv, şi pe cale de consecinţă, constatarea nulităţii absolute a următoarelor clauze contractuale cuprinse în Contractul de Credit nr. x din 27 iunie 2007 şi Actul Adiţional (necomunicat şi neînsuşit de reclamanţi prin semnătură) nr. 1 din 17 septembrie 2010:

1. Clauza contractuală prin care dobânda este variabilă, calculată în funcţie de valoarea indicelui de referinţă de la acea dată şi marja băncii (...) Dobânda se poate modifica în funcţie de variaţia indicelui de referinţă şi a marjei, conform deciziei băncii (...) Noul procent de dobândă se aplică asupra soldului existent al creditului la data modificării acesteia (clauza cuprinsă la art. 1.2 şi art. 5.1. din Contractul de Credit nr. x din 27 iunie 2007) doar în ceea ce priveşte modificarea marjei în funcţie de decizia băncii;

2. Clauza contractuală referitoare la comisionul de acordare în cuantum de 1124 CHF perceput la data tragerii, (clauza cuprinsă în art. 1.3 lit. a), din Contractul de Credit nr. x din 27 iunie 2007);

3. Clauza prevăzută în Actul Adiţional nr. 1 din 17 septembrie 2010 din art. 1.l. teza finală prin care s-a stabilizat marja majorată de 6,2 p.p./an, marja majorată unilateral de Bancă prin Notificarea înregistrată sub nr. x şi emisă în data de 17 aprilie 2009, prin care s-a modificat art. 1.2. din Contract, în temeiul clauzei prevăzută la art. 5.1. din Contract (criticată la pct. 1 al cererii de chemare în judecată) în sensul că "marja se majorează până la 6.2. puncte procentuale/an" conform deciziei băncii;

4. Obligarea Băncii la aplicarea pentru întreaga perioadă contractuală a marjei iniţiale de 4,2 p.p./an prevăzută iniţial în Contract, marja care a fost unilateral modificată ulterior conform deciziei băncii şi neasumată prin semnătură de părţile contractante;

5. Constatarea caracterului abuziv, şi pe cale de consecinţă, constatarea nulităţii absolute a clauzei de risc valutar prevăzută la art. 6.3 din Contractul de Credit nr. x din 27 iunie 2007;

6. Să se stabilizeze cursul de schimb CHF - LEU la cursul existent la momentul semnări contractului de credit (cursul de 1,9195 Ron), curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului întrucât reclamanţii au convenţii de credit în desfăşurare, şi pe cale de consecinţă, repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul obligării pârâtelor la restituirea tuturor sumelor plătite nedatorat în baza clauzelor declarate ca fiind abuzive şi nule după cum urmează: sumele achitate cu titlu de "comision de acordare credit"; sumele achitate cu titlu de diferenţă de dobândă, constând în diferenţa dintre dobânda care trebuia percepută şi dobânda majorată de la data plăţii fiecărei sume de bani în parte şi până la data efectivă de către pârâtă a acestor sume;

7. Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra fiecărei sume plătite pârâtei cu titlu de comision de acordare credit, diferenţa dintre dobânda care trebuia să fie percepută şi dobânda majorată de la data plăţii de către reclamanţi a fiecărei sume de bani în parte şi până la data restituirii efective de către pârâtă a acestor sume;

8. Obligarea pârâtelor la emiterea unor noi grafice de rambursare care să corespundă noii situaţii de fapt.

S-a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

B. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 2233 din 12 aprilie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea formulată de reclamantul B., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins cererea introdusă împotriva pârâtei Sucursala Bacău a C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă; a admis în parte cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâta C. S.A.; a constatat nulă clauza cuprinsă în art. 1.2, 5.1 şi 8.1 din contractul de credit doar în ce priveşte variabilitatea marjei băncii; a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 6.563,32 franci elveţieni plătibilă în RON la cursul BNR de la data efectuării plăţii, precum şi la plata sumei de 1262 franci elveţieni plătibilă în RON la cursul BNR de la data efectuării plăţii, cu titlu de dobândă legală aferentă; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1500 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert; a respins în rest cererea, ca nefondată.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat apel principal pârâta S.C. C. S.A. şi apel incident reclamanţii B. şi A..

Pârâta C. S.A. critică soluţia instanţei de fond sub aspectul constatării caracterului abuziv al clauzelor privind variabilitatea marjei dobânzii şi al restituirii sumelor în plus faţă de dobânda iniţială, apreciind că nici una din condiţiile impuse de art. 4 din Legea nr. 193/2000 nu este îndeplinită, pentru a se constata caracterul abuziv al clauzei.

Reclamanţii au criticat pe calea apelului incident, soluţia instanţei de fond sub aspectul modului de soluţionare al clauzelor referitoare la comisionul de acordare şi de risc valutar.

D. Hotărârea instanţei de apel.

Prin decizia civilă nr. 2266 din 18 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanţii B. şi A., precum şi de pârâta S.C. C. S.A..

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a declarat recurs pârâta S.C. C. S.A. criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

În cauză sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În mod greşit, instanţa de apel a menţinut soluţia pronunţată de instanţa de fond, reţinând caracterul abuziv al clauzelor prevăzute de art. 1.2, 5.1 şi 8.1 din contract, din perspectiva Legii nr. 193/2000. Clauzele contractuale reclamate nu se încadrează în categoria clauzelor abuzive. Preţul unui serviciu, aşa cum este dobânda percepută de bancă nu poate face obiectul analizei din perspectiva caracterului abuziv, clauzele fiind clar şi inteligibil exprimate. Dobânda reprezintă un element care formează costul creditului, iar aceste clauze trebuie interpretate prin prisma art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE în sensul că acestea nu pot face obiectul controlului unui eventual caracter abuziv.

Clauzele contractuale reclamate nu pot fi considerate abuzive nici prin raportare la prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.

Nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la lipsa negocierii directe cu consumatorul, clauzele nu sunt contrare bunei-credinţe şi nici nu este îndeplinită condiţia creării unui dezechilibru semnificativ.

Banca a creat cadrul necesar în vederea desfăşurării negocierii conţinutului dispoziţiilor contractuale, sens în care nu a limitat în niciun mod accesul clienţilor la informaţiile legate de clauzele contractuale, explicând condiţiile de creditare şi fiind deschisă la întrebările adresate referitor la clauzele contractuale.

Nu se poate vorbi de reaua-credinţă a băncii atât timp cât modificarea de către bancă a ratei dobânzii s-a făcut în contextul internaţional, marcat de modificarea condiţiilor pieţei, a costurilor de finanţare precum şi a rezervelor minime obligatorii.

Partea care reclamă repararea prejudiciilor cauzate printr-un contract ale căror drepturi şi obligaţii sunt dezechilibrate trebuie să dovedească faptul că acesta a rămas lipsit de utilitate în ceea ce o priveşte sau că a fost astfel reglementat încă de la data încheierii contractului.

În concluzie, recurenta susţine că prevederile contractuale nu au caracter abuziv.

F. Analizând decizia recurată, prin raportare la motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat şi acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

În cauza C - 484/08, CJUE reţine:

"dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi art. 8 din Directiva nr. 93/13/CEE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări … care autorizează un control jurisdicţional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al preţului sau a remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, iar pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar şi inteligibil".

Aşa fiind, instanţa este îndreptăţită să examineze caracterul abuziv al clauzelor privind dobânda.

În cauză, potrivit prevederilor contractului încheiat între părţi, dobânda este variabilă şi se poate modifica în funcţie de variaţia indicelui de referinţă şi a marjei, conform deciziei băncii.

Potrivit jurisprudenţei CJUE, clauzele unui contract bancar care se referă la preţul contractului trebuie redactate într-un mod clar şi inteligibil, astfel încât, consumatorul să poată prevedea consecinţele economice ale contractului încheiat.

Contractul trebuie să expună în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului la care se referă clauza respectivă, precum şi relaţia dintre acest mecanism şi cel prevăzut prin alte clauze, astfel încât consumatorul să poată să evalueze pe baza unor criterii clare şi inteligibile consecinţele economice care rezultă.

În speţă, clauzele privind dobânda sunt abuzive, întrucât banca are dreptul să modifice unilateral dobânda, nu doar în funcţie de un indice obiectiv - LIBOR - ci şi de un criteriu nedeterminat, marja sa, potrivit propriei decizii.

Stipularea unei dobânzi variabile fără indicarea unui criteriu obiectiv şi verificabil nu respectă exigenţele dispoziţiilor legale faţă de prevederile exprese ale art. 4 din Legea nr. 193/2000.

Prin aceste clauze, s-a creat, contrar exigenţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Dezechilibrul semnificativ rezultă din faptul că banca are dreptul discreţionar de a modifica în mod unilateral cuantumul dobânzii.

În lipsa menţionării în contract a unui mecanism clar în funcţie de care poate varia dobânda, clauzele privind caracterul variabil al marjei, conform deciziei băncii, sunt abuzive.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori:

"sunt considerate abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către un consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celeilalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul".

În cauză, criteriile privind evoluţia pieţei financiar/bancare şi/sau a costului finanţării gestionării creditului sunt criterii generale, fără a exista posibilitatea verificării lor.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 2266 din 18 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 octombrie 2019.