Correction of material errors: substantive merits challenges barred under Article 281 of the Code of Civil Procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court's rejection of the company's motion to correct material errors. The dispute arose when a legal entity, formed through partial division from the defendant company, sought to correct the dispositive portion of an appellate civil decision regarding a leasing and improvement cost claim; the appellant argued that the appellate court mistakenly admitted appeals filed by individual plaintiffs rather than the leasing user, thereby creating an erroneous execution title, whereas the opposing parties and the lower courts maintained that the motion constituted an impermissible attempt to alter the substantive merits of the judgment. Relying on Article 281(1) of the Code of Civil Procedure, the court held that the provision allows correction only for visible material errors, calculation mistakes, or clerical omissions regarding party names or capacities, and strictly prohibits using this procedural mechanism to address substantive disagreements or modify the legal solution pronounced by the appellate instance; consequently, the initial decision of the Bucharest Court of Appeal refusing the correction remains in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 281 alin. (1) C. proc. civ, art. 281 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Correction of material errors: substantive merits challenges barred under Article 281 of the Code of Civil Procedure: The dispute arose when a legal entity, formed through partial division from the defendant company, sought to correct the dispositive portion of an appellate civil decision regarding a leasing and improvement cost claim; the appellant argued that the appellate court mistakenly admitted appeals filed by individual plaintiffs rather than the leasing user, thereby creating an erroneous execution title, whereas the opposing parties and the lower courts maintained that the motion constituted an impermissible attempt to alter the substantive merits of the judgment. Relying on Article 281(1) of the Code of Civil Procedure, the court held that the provision allows correction only for visible material errors, calculation mistakes, or clerical omissions regarding party names or capacities, and strictly prohibits using this procedural mechanism to address substantive disagreements or modify the legal solution pronounced by the appellate instance; consequently, the initial decision of the Bucharest Court of Appeal refusing the correction remains in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.03.2019, petenta A. S.R.L. a solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 124/01.04.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în sensul de a se dispune:
"respinge ca nefondate apelurile declarate de B. S.A., C., D. şi E.; admite apelul declarat de Biroul Notarial "F."; schimbă în parte sentinţa civilă nr. 13639 din 05 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în sensul că obligă B. S.A. la plata diferenţei de 745.268,43 RON către Biroul Notarial "F.".
În ceea ce priveşte calitatea procesuală a petentei, s-a arătat că prin cererea nr. x/11.09.2014 admisă de Oficiul registrului comerţului la data de 15 septembrie 2014, a fost depus spre menţionare în registrul comerţului şi publicare în monitorul Oficial, Proiectul de divizare parţială al B..
Prin încheierea nr. 56/21.01.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, s-a constatat legalitatea divizării B. şi înmatricularea societăţii nou înfiinţate A. S.R.L.. În aceste condiţii, A. S.R.L. are calitatea procesuală activă să formuleze cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în dispozitivul deciziei.
Prin încheierea nr. 36 din 10 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2011 a fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu Biroul Notarial F., C. şi D., şi E. ca neîntemeiată.
Curtea a apreciat că prin cererea formulată, petenta A. S.R.L. a solicitat schimbarea soluţiei pronunţate, în sensul de a se dispune admiterea apelului formulat de F. şi nu a apelului declarat de reclamanţii C., D., Biroul Notarial F., cum s-a dispus.
Potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ., "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice ale erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".
Întrucât nu s-a solicitat îndreptarea unor erori cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, Curtea a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva încheierii nr. 36 din 10 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2011 a formulat recurs A. S.R.L.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că cererea de îndreptare eroare materială formulată de A. nu tinde la schimbarea soluţiei pronunţate prin decizie, cum în mod eronat s-a reţinut prin încheiere, ci la restabilirea realităţii juridice pe care instanţa de apel a avut-o în vedere atunci când a pronunţat decizia şi care este în deplin acord cu probatoriul administrat la dosarul cauzei.
Recurenta susţine că, în considerentele si dispozitivul deciziei, sunt erori materiale de tehnoredactare din partea instanţei care a soluţionat cererile de apel, în sensul că în mod greşit s-a dispus prin dispozitiv admiterea apelului declarat de persoanele fizice şi obligarea B. la plata către acestea a diferenţei de 745.268,43 RON.
Recurenta indică instanţei de recurs că în Contractul de Leasing, F., a cărui cerere de apel a fost admisă, avea calitatea de utilizator iar nu persoanele fizice.
La momentul pronunţării hotărârii, Curtea de Apel Bucureşti a considerat că utilizatorul Contractului de Leasing (F.) a făcut dovada executării unor lucrări de îmbunătăţire la imobil, drept pentru care B. a fost obligată să restituie contravaloarea acestora, ca atare, aceste considerente demonstrează că la momentul pronunţării deciziei, instanţa de apel a dorit să admită cererea de apel formulata de F., nu şi cea formulată de persoanele fizice.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a avut în vedere calitatea de utilizator a F., facturile de materiale de construcţii emise pe numele F., depuse la dosar şi destinaţia imobilului de birou notarial.
La dosar nu au fost administrate documente justificative care să demonstreze că persoanele fizice au efectuat în nume propriu cheltuieli de amenajare a imobilului şi în ce procent. Teza potrivit căreia, prin decizie instanţa de apel a urmărit să admită doar cererea de apel formulată de F., este susţinută şi de dispozitiv în care se stabileşte schimbarea în partea sentinţei.
Arată recurenta că Tribunalul Bucureşti stabilise prin sentinţă că suma de 41.461,88 RON trebuie achitată de B. doar unuia dintre reclamanţi, respectiv lui F.. Or, din modul cum este formulat dispozitivul deciziei Curţii de Apel Bucureşti s-ar putea susţine ca în acest moment există două titluri executorii distincte, respectiv sentinţa Tribunalului Bucureşti emisa pe numele F. pentru suma de 41.461,88 RON si decizia Curţii de Apel Bucureşti emisa pe numele reclamanţilor pentru suma de 745.268,43 RON. În mod evident, acest lucru nu este posibil. Dacă Curtea de Apel Bucureşti ar fi dorit să admită şi cererea de apel formulată de persoanele fizice, atunci prin dispozitiv ar fi trebuit să schimbe în tot sentinţa instanţei de fond şi să oblige B. la plata către reclamanţi a sumei totale de 787.730,31 RON, creând astfel posibilitatea şi pentru persoanele fizice să deţină un titlu executoriu împotriva B. pentru suma de 41.461.88 RON.
Prin decizie Curtea de Apel Bucureşti a dispus însă obligarea B. la plata diferenţei de 745.268,43 RON. Or, acest lucru demonstrează că, prin admiterea apelului, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere că această diferenţă era datorată de B. doar către F. nu şi persoanelor fizice. Mai mult, chiar prin cererea de chemare în judecată F. nu face vorbire de faptul că sumele solicitate prin acţiune ar fi datorate şi către persoanele fizice sau că persoanele fizice ar fi efectuat lucrări. Dimpotrivă, din conţinutul acţiunii rezultă că aceste sume erau solicitate doar de către F.. Curtea de Apel Bucureşti nu a analizat sub niciun aspect aceste erori materiale indicate de A. prin cererea introductivă. Prin încheiere instanţa de apel s-a limitat la o analiza formală a cererii formulate de A. şi a dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., fără a analiza fondul cererii de îndreptare eroare materială.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Fundamentul juridic al pretenţiei recurentei care face obiect al judecării cererii de îndreptare eroare materială îl constituie dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., temei de drept în raport cu care va fi realizat controlul judiciar, precum şi în funcţie de criticile invocate prin cererea de recurs.
Înalta Curte reţine că, noţiunea de greşeală materială are, în sensul art. 281 C. proc. civ., înţelesul de eroare materială vizibilă, săvârşită cu ocazia redactării hotărârii. Pe această cale nu se poate urmări şi obţine îndreptarea hotărârii cu privire la un aspect de fond, întrucât nu ar avea caracterul unei erori materiale.
Astfel, solicitarea recurentei nu se încadrează în dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. întrucât aceasta este în fapt nemulţumită de soluţia dată pe fond pretenţiilor deduse judecăţii.
Or, îndreptarea unei hotărâri este posibilă numai dacă există greşeli materiale în sensul art. 281 C. proc. civ., întrucât pe această cale nu pot fi îndreptate greşeli de fond sau omisiuni.
Analiza punctuală a curţii de apel a fost determinată de împrejurarea că ceea ce se solicita era îndreptarea unei erori materiale, iar aceasta nu permite decât verificarea unor elemente pur formale şi nu o devoluare a fondului în cadrul unei proceduri menite să îndrepte doar inadvertenţe de ordin formal.
Rezultă că, ceea ce se urmăreşte prin demersul recurentei, nu se încadrează în dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. şi de aceea, soluţia recurată, de respingere a cererii formulate în afara condiţiilor procedurale, este legală.
Pentru considerentele expuse, criticile deduse judecăţii se vădesc a fi nefondate, drept pentru care în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 36 din 10 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 36 din 10 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2019.