Jurisdictional competence for appealing a judgment clarification: Supreme Court declines to Court of Appeal under identity of appellate routes principle

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă la data de 07.09.2018, petenta A. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 86/2008 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2007 în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia şi CNCD Bucureşti, în sensul că majorările salariale recunoscute şi stabilite prin această sentinţă au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută lunară de încadrare.

Prin sentinţa civilă nr. 38/2019 din 24 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă a fost admisă cererea formulată de petenta A., de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 86/30.10.2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2008 în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia, în sensul că indexarea salarială de 5% stabilită prin această sentinţă a fost şi rămâne inclusă în indemnizaţia brută lunară de încadrare până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.

În motivarea soluţiei Curtea a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 86/2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în fond, în dosarul nr. x/2007, au fost obligaţi intimaţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara să plătească reclamantei A., dar şi altor reclamanţi, drepturile salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 01.01.2007 şi până la data plăţii efective, suma restantă urmând a fi actualizată cu rata inflaţiei începând cu data naşterii dreptului material şi până la data plăţii efective.

Practica neunitară a instanţelor judecătoreşti investite cu astfel de cereri de lămurire a generat mecanismul de unificare reglementat de art. 517 C. proc. civ., motiv pentru care instanţa supremă-completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a pronunţat decizia nr. 7/2019.

Prin această decizie, ÎCCJ a statuat că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, majorările prevăzute în art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută de încadrare şi după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009".

Împotriva sentinţei civile nr. 38/2019 din 24 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, au formulat recurs CURTEA DE APEL ALBA IULIA şi MINISTERUL JUSTIŢIEI.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La termenul din 17 octombrie 2019, examinând cu prioritate, în baza art. 316, raportat la art. 298 şi la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei sale materiale, Înalta Curte reţine următoarele:

Petenţii şi-au întemeiat cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 86/2008 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2007 în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia şi CNCD Bucureşti, pe dispoziţiile art. 2811 din C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit normei legale evocate, "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cerere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice."

Înalta Curte reţine că art. 2813 alin. (1) din acelaşi Cod statuează că "încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea."

Astfel, textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispoziţiilor potrivnice sau completării unei hotărâri fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.

Pentru identitate de raţiune, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare se cere se impune şi în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererilor de lămurire, îndreptare sau completare.

Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleaşi instanţe competente să soluţioneze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.

În speţă, litigiul dedus judecăţii, soluţionat prin sentinţa a cărei lămurire s-a cerut, este un litigiu guvernat de legislaţia muncii, situaţia de discriminare invocată de reclamanţi vizând drepturile salariale ce le revin în baza contractului de muncă de la ordonatorii de credite pârâţi.

Se constată că atât hotărârea de primă instanţă, cât şi hotărârea pronunţată în temeiul art. 2811 C. proc. civ. au fost soluţionate de către curtea de apel, competenţa de la data soluţionării în primă instanţă, stabilită potrivit dispoziţiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008 păstrându-se şi în cazul cererii de lămurire de dispozitiv.

Se mai constată că, urmare a abrogării art. II din O.U.G. nr. 75/2008 prin Legea nr. 76/2009, recursurile formulate împotriva hotărârii de primă instanţă au fost soluţionate tot de curtea de apel, în complet format din trei judecători.

Identitatea de raţiune care se desprinde din examinarea dispoziţiilor art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ. impune, aşadar, ca şi în cazul recursurilor îndreptate împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului competenţa de soluţionare a cauzei să se determine similar şi să revină tot curţii de apel, în complet format din trei judecători.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi la art. 137, cu referire la art. 97, la art. 2811 şi la art. 2813 C. proc. civ., văzând şi articolul unic pct. 1 şi pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel ALBA IULIA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată din oficiu.

Declină în favoarea CURŢII DE APEL ALBA IULIA competenţa de soluţionare a recursurilor formulate de CURTEA DE APEL ALBA IULIA şi de MINISTERUL JUSTIŢIEI împotriva sentinţei civile nr. 38/2019 din 24 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2019.