Abusiveness of bank fee and early termination clauses in credit contracts under Law No. 193/2000

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov şi ulterior, declinată spre competentă soluţionare în favoarea Tribunalului Braşov, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C., prin mandatar D. S.A., solicitând instanţei:

- constatarea caracterului abuziv şi pe cale de consecinţă constatarea nulităţii absolute a clauzei cuprinse la art. 5.1 lit. b) din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x/13.12.2007, referitoare la comisionul de acordare, precum şi eliminarea acestei clauze din contract;

- obligarea pârâtei C. să restituie reclamanţilor suma de 2.341,78 CHF plătită cu titlu de comision de acordare credit, precum şi dobânda legală aferentă începând cu data plăţii şi până la data restituirii efective;

- să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei cuprinse la art. 5.1 lit. c) din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x din 13 decembrie 2007, referitoare la comisionul de administrare şi să se dispună eliminarea acestuia din contract;

- obligarea pârâtei C. la restituirea tuturor sumelor plătite cu titlu de comision de administrare de la data acordării creditului şi până la soluţionarea definitivă, precum şi a dobânzii legale aferente, de la data plăţii şi până la data restituirii efective;

- să se constate caracterul abuziv şi constatarea nulităţii absolute a clauzelor înserate în contractul de credit la art. 5.2, art. 8.4 teza finală, care prevede posibilitatea scadenţării anticipate a creditului "şi în cazul în care orice alte credite acordate de Creditor sau de instituţii financiare care fac parte din Grupul Creditorului sunt declarate exigibile anticipat, în condiţiile stabilite în respectivele contracte de credit", art. 8.14 partea potrivit căreia Banca are dreptul de a declara scadent creditul "în cazul neîndeplinirii oricărei obligaţii a Împrumutatului faţă de Creditor", art. 8.15 partea referitoare la "orice" caz de culpă şi a clauzelor prevăzute în Condiţiile Generale de Creditare la art. 8.1 partea referitoare la nerespectarea "oricăreia" dintre obligaţiile asumate şi la nerespectarea clauzelor contractuale de către orice persoană terţă obligată în baza contractelor accesorii, art. 8.3 partea referitoare la neîndeplinirea de către Împrumutat a "oricărei" obligaţii contractuale, "indiferent de graficul de rambursare", cu cheltuieli de judecată.

B. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 276/C din 22 martie 2017, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată şi completată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele C. şi D. S.A. şi a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei cuprinse la art. 5.1 lit. b) din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x din 13 decembrie 2007, referitoare la comisionul de acordare şi a dispus eliminarea acesteia din contract; a obligat pârâta C. să restituie reclamanţilor suma de 2.341,78 CHF plătită cu titlu de comision de acordare credit, precum şi dobânda legală aferentă începând cu data plăţii şi până la data restituirii efective; a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei cuprinse la art. 5.1 lit. c) din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x din 13 decembrie 2007, referitoare la comisionul de administrare şi a dispus eliminarea acesteia din contract; a obligat pârâta C. să restituie reclamanţilor toate sumele plătite de aceştia cu titlu de comision de administrare de la data acordării creditului şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, precum şi dobânda legală aferentă începând cu data plăţii şi până la data restituirii efective; a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a următoarelor clauze din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x din 13 decembrie 2007:

- clauza inserată la art. 5.2;

- clauza inserată la art. 8.4 teza finală, referitoare la posibilitatea scadenţării anticipate a creditului "şi în cazul în care orice alte credite acordate de Creditor sau de instituţii financiare care fac parte din Grupul Creditorului, sunt declarate exigibile anticipat, în condiţiile stabilite în respectivele contracte de credit";

- clauza inserată la art. 8.14, referitoare la dreptul Băncii de a declara scadent creditul "în cazul neîndeplinirii oricărei obligaţii a Împrumutatului faţă de Creditor";

- clauza inserată la art. 8.15, referitoare la "orice" caz de culpă; a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor prevăzute în condiţiile generale de creditare (parte integrantă a contractului de credit) la art. 8.1 partea referitoare la nerespectarea de către împrumutat a "oricăreia" dintre obligaţiile asumate şi la nerespectarea clauzelor contractuale de către orice terţă persoană obligată în baza contractelor accesorii şi la art. 8.3 partea referitoare la neîndeplinirea de către Împrumutat/coplătitori a "oricărei" obligaţii contractuale, "indiferent de graficul de rambursare"; a obligat pârâtele să plătească reclamanţilor suma de 6.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele C. şi D. S.A., criticând-o sub aspectul netemeiniciei şi solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

D. Hotărârea instanţei de apel.

Prin decizia civilă nr. 1730/Ap din 20 octombrie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins apelul declarat de pârâtele C. şi D. S.A. şi a obligat apelantele să plătească intimaţilor A. şi B. suma de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

Împotriva deciziei Curţii de Apel Braşov au declarat recurs pârâtele C. şi D. S.A., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

Încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale - art. 480 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În mod greşit instanţa de apel a reţinut încălcarea de către bancă a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, considerând că obligaţia referitoare la negociere ar fi fost încălcată de către bancă.

Consumatorul are întotdeauna posibilitatea de a solicita adaptarea clauzelor propriilor nevoi şi interese economice, aceasta fiind componenţa declanşatoare a procesului de negociere.

Intimaţii au avut posibilitatea de a verifica în mod facil condiţiile în care puteau contracta şi de a decide în consecinţă de cauză, beneficiind de timpul necesar pentru a verifica oportunitatea contractării în condiţiile oferite de bancă, cât şi pentru a compara această ofertă cu cele asemănătoare existente pe piaţă, pentru a lua decizia cea mai bună din punct de vedere economic.

Procesul de negociere este unul complex şi presupune implicarea activă a consumatorului pentru a obţine o adaptare a clauzelor la propriile sale nevoi, implicare care presupune o informare activă şi o diligenţă în ceea ce priveşte protejarea propriilor interese.

În mod greşit instanţa de apel a aplicat prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 şi a considerat că existenţa unui dezechilibru este o condiţie suficientă pentru declararea caracterului abuziv al clauzelor privind comisioanele creditului.

Legiuitorul a impus îndeplinirea unor condiţii cumulative pentru ca o clauză contractuală să fie considerată abuzivă.

În mod greşit instanţa de apel a aplicat prevederile art. 4 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 193/2000 şi a considerat caracterul abuziv al clauzelor privind perceperea comisioanelor creditului. Nu există nicio prevedere legală din care să rezulte obligaţia băncii de a justifica, enumera, detalia în cadrul contractului serviciile pe care aceasta le prestează în schimbul perceperii comisioanelor.

În aprecierea caracterului înşelător sau incorect al unei practici comerciale, instanţa de judecată trebuie să se raporteze la criteriul consumatorului mediu, informat şi diligent, capabil să evalueze consecinţele economice şi respectiv, preţul total al contractului.

În analiza echilibrului contractual se au în vedere elemente precum conţinutul drepturilor sau obligaţiilor părţilor, valoarea la care acestea se raportează, precum şi existenţa clauzelor prin care nu se acordă aceleaşi drepturi ambelor părţi contractante.

Hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanţa de apel nu oferă nicio motivare cu privire la menţinerea soluţiei primei instanţe.

Instanţa de apel nu a analizat criticile cuprinse în cererea de apel şi nu a expus niciun argument în susţinerea caracterului nefondat al acelor critici.

Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

F. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Critica privind faptul că acele clauze referitoare la comisioane definesc obiectul principal al contractului şi nu pot fi analizate şi cenzurate de către instanţa de judecată este nefondată.

În realitate, clauzele referitoare la comisioane nu sunt excluse de la analizarea caracterului abuziv al acestora.

În acest sens, în cauza C-484/08 CJUE reţine:

"dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi art. 8 din Directiva nr. 93/13/CE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări … care autorizează un control jurisdicţional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al preţului sau al remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, iar, pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar şi inteligibil".

Aşadar, instanţa are abilitarea legală să examineze caracterul abuziv al clauzelor privind comisioanele.

Critica referitoare la pretinsa negociere a clauzelor contractuale ce reiese din înmânarea anterior semnării contractului de credit a unei oferte este nefondată.

Potrivit dispoziţiilor legii, o clauză va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei. Dovada realizării negocierii trebuie să o facă profesionistul. În speţă, oferta a fost pusă la dispoziţia consumatorilor la data de 13 decembrie 2007 şi la aceeaşi dată a fost semnat Contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x, precum şi Condiţiile Generale de creditare.

Nu este relevant că reclamanţii consumatori au semnat contractul, atâta timp cât legiuitorul nu consideră suficient faptul aderării la contract sau al opţiunii între mai multe tipuri de contracte de adeziune, ci impune dovada negocierii directe a contractului în întregul său.

În cauză, nu s-a făcut dovada acestor negocieri.

În mod corect a fost reţinut caracterul abuziv al clauzelor privind comisioanele creditului.

Astfel, în cuprinsul contractului de facilitate de credit şi de garanţie încheiat între părţi, comisionul de acordare a creditului nu numai că nu este definit, dar în contract nu se expune funcţionarea concretă a mecanismului potrivit căruia este perceput acest comision sau contraprestaţia băncii în legătură cu perceperea acestuia, astfel încât consumatorul nu poate să evalueze consecinţele economice care rezultă din perceperea acestuia în ceea ce îl priveşte.

Clauza referitoare la posibilitatea revizuirii cuantumului comisioanelor în conformitate cu politica de creditare a băncii are caracter abuziv întrucât afectează echilibrul contractual, oferind băncii dreptul de a modifica rata comisioanelor, fără ca noul nivel al comisioanelor să fie negociat cu consumatorii.

Comisionul de administrare nu reprezintă preţul unei activităţi prestate de bancă, nu a fost negociat cu consumatorii şi faţă de valoarea acestuia pe toată durata contractului se creează în detrimentul consumatorilor şi contrar bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

În mod legal, s-a reţinut de către Curtea de Apel caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 8.4 care prevede posibilitatea scadenţării anticipate a creditului "şi în cazul în care orice alte credite acordate de Creditor sau de instituţii financiare care fac parte din Grupul Creditorului, sunt declarate exigibile anticipat, în condiţiile stabilite în respectivele contracte de credit", art. 8.14 potrivit căreia banca are dreptul de a declara scadent creditul "în cazul neîndeplinirii oricărei obligaţii a Împrumutatului faţă de Creditor", art. 8.15 partea referitoare la "orice" caz de culpă şi a clauzelor prevăzute în Condiţiile Generale de Creditare la art. 8.1 partea referitoare la nerespectarea "oricăreia" dintre obligaţiile asumate şi la nerespectarea clauzelor contractuale de către orice persoană terţă obligată în baza contractelor accesorii, art. 8.3 partea referitoare la neîndeplinirea de către Împrumutat/coplătitori a "oricărei" obligaţii contractuale … "indiferent de graficul de rambursare".

Toate aceste clauze creează în detrimentul consumatorilor şi contrar bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Pe de altă parte, astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a nu fi abuzive prevederile unei clauze contractuale referitoare la scadenţa anticipată trebuie să descrie un motiv întemeiat pentru care intervine aceasta.

În cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, Curtea de Apel reţinând dispoziţiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a respinge apelul, motive care conduc în mod logic şi convingător la soluţia pronunţată. Condiţiile procedurale privind motivarea hotărârii sunt îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părţi.

Pe de altă parte, instanţa de apel este în drept să îşi însuşească motivarea primei instanţe, dacă situaţia de fapt şi apărările înaintea ei au rămas neschimbate.

Hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, raportându-se, pe de o parte, la susţinerile părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentele-pârâte vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimaţilor-reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele C. şi D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1730/Ap din 20 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Obligă recurentele-pârâte C. şi D. S.A. să le plătească intimaţilor-reclamanţi B. şi A. suma de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 octombrie 2019.