Payment order dispute: negative conflict of competence resolved in favor of Raducăneni Court based on debtor's domicile
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence by ordering the case to be tried by the Raducăneni Court, effectively dismissing the lower court’s declination of jurisdiction. The dispute arose from a payment order action seeking roughly 2,600 RON for service contracts, where the initial court had incorrectly declined competence ex officio on the grounds of relative territorial incompetence (debtor’s moved address and Swiss-appointed curator), a position the subsequent Sector 2 Court accepted before the conflict was escalated. The Supreme Court held that the exclusive territorial competence for consumer protection claims did not apply because the plaintiff was not the direct contractual party, and that relative territorial incompetence cannot be raised by the court ex officio under the new Civil Procedure Code; since the defendant did not invoke the exception, the initial court retained competence based on the debtor’s active domicile in its district.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 121 C. proc. civ, art. 108 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Payment order dispute: negative conflict of competence resolved in favor of Raducăneni Court based on debtor's domicile: Totodată, s-a reţinut că având în vedere temeiul juridic reţinut de prima instanţă sesizată - art. 107 C. proc. civ., instanţa Judecătoriei Răducăneni nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale relative, fiind încălcate prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răducăneni, creditoarea A. a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată împotriva debitoarei B. şi obligarea acesteia la plata sumei de 2642,76 RON, în baza contractelor de prestări servicii încheiate de acesta cu C. S.A.
Judecătoria Răducăneni prin sentinţa civilă nr. 89 din 13 martie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Răducăneni, invocată din oficiu şi pe cale de consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
În argumentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, că debitorul nu mai locuieşte la adresă, iar în urma informaţiilor obţinut de instanţă prin verificarea bazei de date DEPABD a rezultat faptul că ultimul domiciliu cunoscut al debitorului este în municipiul Iaşi, str. x, adresă de la care s-a mutat ulterior, nefiind cunoscut domiciliul actual, astfel că în cauză a fost numit un curator special cu sediul în Elveţia, iar sediul procesual ales pe teritoriul României este în municipiul Bucureşti, str. x.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 5373 din 28 mai 2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Răducăneni şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
În argumentarea acestei sentinţe s-a reţinut, în esenţă, că domiciliul consumatorului debitor se situează pe raza Judecătoriei Răducăneni - judeţul Iaşi, fiind în satul Bohotin, comuna Răducăneni nr. 83, judeţul Iaşi, astfel încât competenţa de soluţionare a cererii formulate împotriva consumatorului B. aparţine Judecătoriei Răducăneni - judeţul Iaşi, fiind un caz de competenţă teritorială exclusivă reglementat de lege.
Totodată, s-a reţinut că având în vedere temeiul juridic reţinut de prima instanţă sesizată - art. 107 C. proc. civ., instanţa Judecătoriei Răducăneni nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale relative, fiind încălcate prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Răducăneni competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acţiunea prin care creditoarea A. a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată împotriva debitoarei B. şi obligarea acesteia la plata sumei de 2642,76 RON, în baza contractelor de prestări servicii încheiate de aceasta cu C. S.A.
Astfel, se constată că B. are calitatea de consumator faţă de societatea C. S.A. cu care a încheiat contractele de prestări servicii şi nu faţă de creditoarea A., în cauză nefiind incidentă competenţa teritorială exclusivă reglementată de art. 121 C. proc. civ.
Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.
Astfel fiind, în cauză se constată că domiciliul activ al debitorului se află în satul Bohotin, comuna Răducăneni, nr. 83, judeţul Iaşi, situându-se pe raza Judecătoriei Răducăneni, în cauză neputându-se reţine că domiciliul debitoarei este necunoscut în sensul prevederilor art. 108 C. proc. civ.
Distinct de considerentele expuse anterior, se subliniază modalitatea în care legiuitorul a înţeles să reglementeze în Noul C. proc. civ. regimul excepţiilor de necompetenţă, statuând asupra posibilităţii invocării din oficiu a acestei excepţii doar în cazul necompetenţei generale a instanţelor şi al necompetenţei materiale şi teritoriale de ordine publică, cu distincţiile arătate în art. 130 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată numai de către pârât, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.. În consecinţă, o asemenea necompetenţă nu poate fi invocată din oficiu de către instanţa investită cu soluţionarea cauzei, textul legal fiind imperativ în ceea ce priveşte persoana care poate sesiza această neregularitate.
Aşa fiind, ca efect al dispoziţiilor legale menţionate mai sus, care limitează în timp posibilitatea de a se invoca, chiar şi din oficiu, de către instanţă, excepţia de necompetenţă teritorială, competenţa de soluţionare a litigiului a rămas dobândită de Judecătoria Răducăneni.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răducăneni, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răducăneni.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2019.