Validity of faxed photocopies as proof of judicial tax payment for appeal admissibility

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea principală înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 21 noiembrie 2017 sub nr. x/2017, contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata creditoare B. S.A.R.L., prin reprezentant convenţional C. S.R.L. şi D. S.A. a solicitat anularea actelor de executare imobiliară din dosarul de executare nr. 360/2012 al Biroului executorului judecătoresc E., dat fiind că a achitat din 2006 şi până în prezent dublu de cât datora.

La solicitarea instanţei, contestatoarea a precizat contestaţia, la data de 07 decembrie 2017, arătând că înţelege să conteste somaţia imobiliară emisă în 2017 şi actele de executare silită ulterioare acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 1792 din 28 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, au fost respinse ca nefondate cererea principală, cererea conexă având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., şi cererea formulată de BEJ E. privitoare la contravaloarea cheltuielilor efectuate cu dosarul de executare.

Recursul declarat de contestatoarea A. împotriva sentinţei civile nr. 1792 din 28 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ, a fost respins ca nefondat de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 59/RC din 19 noiembrie 2018.

Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă prin decizia nr. 229/2019 din 15 mai 2019 a admis excepţia inadmisibilităţii recursului şi a respins ca inadmisibil recursul promovat de recurenta-reclamantă A., împotriva deciziei civile nr. 59 din 19 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva deciziei nr. 229/2019 din 15 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, contestatoarea A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 470 C. proc. civ.

Recurenta - contestatoare a fost citată conform normelor legale, pentru termenul din data de 16 octombrie 2019 cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 RON şi de a depune timbrul judiciar în valoare de 0,15 RON, .

Înalta Curte, conform art. 11 şi 20 (1-3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată şi a dispoziţiilor art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare obligaţia de achitare a taxei judiciare a cererii de recurs şi a reţinut:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional până la termenul stabilit de instanţă.

Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina recurentei-reclamante, obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă 4 RON şi timbru judiciar în valoare de 0,15 RON .

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.

Din înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că pentru termenul din 16 octombrie 2019 recurenta a transmis prin fax chitanţa seria x nr. x din care rezultă că A. a achitat suma de 4 RON şi xerocopia timbrului judiciar.

Ori, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că xerocopia înscrisului înaintat prin poşta electronică nu reprezintă o dovadă certă a îndeplinirii obligaţiei recurentei de a achita taxa judiciară de timbru, nefiind întrunite cerinţele art. 39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora dovada plăţii taxelor judiciare de timbru trebuie certificate pentru conformitate de organul prestator al serviciului.

Astfel fiind, se reţine că partea avea obligaţia de a prezenta instanţei originalul înscrisului, astfel cum a fost menţionat prin citaţia emisă pentru termenul din 16 octombrie 2019 şi de care recurenta a luat cunoştinţă.

Totodată, se constată că în cuprinsul chitanţei în xerocopie nu există nicio menţiune că taxa judiciară de timbru a fost achitată pentru cererea de recurs, astfel încât, în lipsa legăturii cu prezenta cauză acest înscris poate fi utilizat de către recurentă într-un alt litigiu pe rolul instanţelor de judecată, acesta fiind în posesia sa.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală. Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât chestiunea prealabilă invocată este întemeiată.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul din 16 octombrie 2019 când procedura a fost legal îndeplinită şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 30 pct. 1, pct. 5 şi art. 39 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 229 din 15 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2019.