Extraordinary appeal inadmissible for lack of jurisdiction over shareholder withdrawal buyback and status cessation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the extraordinary appeal filed by a joint-stock company against an appellate decision, thereby upholding the final judgment that ordered the company to pay the shareholder 201,961 RON for the buyback of his share package and confirming the cessation of his shareholder status. The dispute concerned the determination of the real value of shares following a withdrawal from the company, with the appellant challenging the lower courts' application of specific valuation procedures under corporate law; however, the court determined that the principal request regarding the cessation of shareholder status fell within the exclusive jurisdiction of the appellate instance under Article 226(1)(c) of Law No. 31/1990, which replaced the right of recourse with the right of appeal pursuant to Law No. 76/2012. Consequently, relying on the principle of legality of appeals under Article 457 of the Code of Civil Procedure and the cumulative conditions for admissibility, the court held that the appealed decision was not subject to review via recourse, rendering the appeal procedurally invalid.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 C. proc. civ, art. 134 din Legea nr. 31/1990, art. 104 din Legea nr. 31/1990, art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ; Extraordinary appeal inadmissible for lack of jurisdiction over shareholder withdrawal buyback and status cessation: The dispute concerned the determination of the real value of shares following a withdrawal from the company, with the appellant challenging the lower courts' application of specific valuation procedures under corporate law; however, the court determined that the principal request regarding the cessation of shareholder status fell within the exclusive jurisdiction of the appellate instance under Article 226(1)(c) of Law No. 31/1990, which replaced the right of recourse with the right of appeal pursuant to Law No. 76/2012. Consequently, relying on the principle of legality of appeals under Article 457 of the Code of Civil Procedure and the cumulative conditions for admissibility, the court held that the appealed decision was not subject to review via recourse, rendering the appeal procedurally invalid.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for rejecting the appeal as inadmissible.
Substantive provision cited in the dispositive to establish that the decision was not subject to extraordinary appeal, forming the main ground for inadmissibility.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 21 septembrie 2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu S.C. B. S.A. să dispună:
- constatarea valorii reale a pachetului de 40636 acţiuni deţinute de reclamant la societatea pârâtă, pe baza concluziilor unui expert financiar-contabil;
- obligarea societăţii pârâte la plata acestei valori către reclamant, ca urmare a manifestării acceptului scris de răscumpărare a acţiunilor societăţii;
- constatarea încetării calităţii de acţionar a reclamantului la societatea pârâtă, în momentul achitării c/valorii pachetului de acţiuni răscumpărate de societate;
- obligarea societăţii la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de desfăşurarea procesului.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., art. 10 din Actul constitutiv al societăţii, precum şi Legea 31/1990.
La data de 13 octombrie 2015, la solicitarea instanţei, reclamantul a depus la dosar precizări prin care a indicat valoarea pachetului de acţiuni la suma de 5282,68 RON, precizând faptul ca primul capăt al cererii are în vedere stabilirea valorii reale a pachetului de acţiuni, în baza concluziilor unui expert financiar-contabil.
Prin concluziile scrise depuse la data de 18 septembrie 2017, anterior ultimului termen de judecată, reclamantul A. a solicitat să se constate că valoarea reală a pachetului de 40.636 acţiuni deţinute de reclamant la societatea pârâtă este de 334.027,92 RON, o acţiune având valoarea reală de 8,22 RON. În consecinţă, s-a solicitat obligarea societăţii pârâte la plata acestei sume.
Prin sentinţa nr. 766/2017 din 29 septembrie 2017 Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulata de A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A..
A fost obligată pârâta la plata către reclamantul A. a sumei de 12.190,8 RON reprezentând contravaloarea a 40636 acţiuni deţinute de către acesta, ca urmare a răscumpărării acţiunilor de către societate.
S-a constatat încetată calitatea de acţionar a reclamantului la societatea pârâtă, la data achitării contravalorii pachetului de acţiuni răscumpărate de societate.
A fost obligat reclamantul să depună în contul domnului expert C. suma de 1.500 RON reprezentând diferenţă onorariu raport de expertiză şi supliment expertiză.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.170 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru şi onorariu expert.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., care a fost soluţionat prin decizia nr. 124/2018 din 27 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în sensul admiterii, cu consecinţa schimbării sentinţei apelate în parte.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantul A. a sumei de 201.961 RON, reprezentând contravaloarea a 40.636 acţiuni deţinute de către acesta, ca urmare a răscumpărarii acţiunilor de către societate, respectiv 4,97 RON/acţiune, conform expertizei tehnice efectuate de expertul D..
A fost înlăturată obligaţia reclamantului de a depune în contul domnului expert C. suma de 1.500 RON, reprezentând diferenţă onorariu raport de expertiză şi supliment expertiză.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.600 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru şi onorariu expert.
Au fost păstrate toate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost obligată intimata la plata către apelant a sumei de 2.673 RON, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru.
La data de 19 aprilie 2018, pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs împotriva acestei decizii solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.
Recurenta a învederat că soluţia pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990, deoarece acest temei legal reglementează ipoteza retragerii din societate a acţionarilor care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect: a) schimbarea obiectului principal de activitate; b) mutarea sediului societăţii în străinătate; c) schimbarea formei societăţii; d) fuziunea sau divizarea societăţii.
În acest sens, s-a arătat că, în speţă, reclamantul nu a făcut dovada întrunirii condiţiilor prevăzute de art. 134 din Legea nr. 31/1990 pentru a putea beneficia de procedura de evaluare reglementată în acest caz.
Prin urmare, recurenta a criticat folosirea procedurii de evaluare de către instanţa, pentru a stabili contravaloarea acţiunilor răscumpărate, când, de fapt, în accepţiunea pârâtei, procedura corectă de evaluare este cea reglementată de articolul 10 din Actul constitutiv al societăţii şi de art. 1031 şi art. 104 din Legea nr. 31/1990.
Cererea de recurs a fost timbrată cu suma de 2573 RON taxă judiciară de timbru, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dovada aflându-se la dosar.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil în principiu.
Prin încheierea din 19 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părţile nu au înţeles să îşi exercite acest drept.
În cauză, s-a stabilit termen la 15 octombrie 2019 pentru analizarea admisibiliăţii în principiu a recursului.
Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
În cauză, se constată că obiectul litigiului vizează cererea reclamantului A. prin care a solicitat: (1) constatarea valorii reale a pachetului de 40636 acţiuni deţinute de reclamant la societatea pârâtă, pe baza concluziilor unui expert financiar-contabil; (2) obligarea societăţii pârâte S.C. B. S.A. la plata acestei valori către reclamant, ca urmare a manifestării acceptului scris de răscumpărare a acţiunilor societăţii; (3) constatarea încetării calităţii de acţionar a reclamantului la societatea pârâtă, în momentul achitării contravalorii pachetului de acţiuni răscumpărate de societate.
Potrivit alin. (3) al art. 460 C. proc. civ., "în cazul în care prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului. Hotărârea dată în apel este supusă recursului".
Înalta Curte constată că admisibilitatea recursului trebuie raportată la capătul de cerere vizând constatarea încetării calităţii de acţionar a reclamantului la societatea pârâtă, în momentul achitării contravalorii pachetului de acţiuni răscumpărate de societate, care este principal.
În acest context, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, conform cărora asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate, în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai apelului.
În raport cu dispoziţiile legale evocate, văzând şi prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 prin care legiuitorul a optat pentru înlocuirea căii de atac a recursului cu calea de atac a apelului, cererea fiind formulată la data de 21 septembrie 2015, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 76/2012, se constată că decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut de calea extraordinară a recursului.
Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.
Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.
Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta Societatea Comercială "B." S.A. împotriva deciziei nr. 124/2018 din 27 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta Societatea Comercială "B." S.A. împotriva deciziei nr. 124/2018 din 27 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.