Recourse against social insurance judgment declared inadmissible as final
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the final decision of the Court of Appeal that had previously rejected the claimant's lawsuit. The dispute arose from a labor and social security conflict where the claimant sought damages for moral and material harm, as well as verification of continuous employment and back wages, which were initially dismissed by the first-instance court and subsequently affirmed by the appellate court. The Supreme Court ruled that the appeal was procedurally barred because judgments in matters concerning social insurance are subject only to appeal and become final upon issuance by the court of appeal, precluding any further recourse to the high court. This ruling relied on Articles 483(2) and 634(1)(4) of the Code of Civil Procedure, Article 155 of Law No. 263/2010 regarding the public pension system, and the principles of the legality and uniqueness of appeals under Articles 457 and 460 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 431 din C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ; Recourse against social insurance judgment declared inadmissible as final: Intimata-pârâtă Regia Autonomă de Transport Craiova, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei recurate ca fiind temeinică şi legală, deoarece în mod corect a fost reţinută autoritatea de lucru judecat reglementată de art. 431 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019
Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la 30 iunie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat instanţei să dipună obligarea pârâtei Regia Autonomă de Transport Craiova la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale şi materiale, precum şi obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe în care să se specifice continuitatea în muncă pe perioada 1998-2002 şi plata celor 12 salarii în funcţie de vechimea în muncă.
Acţiunea nu a fost întemeiată în drept.
2. Prin sentinţa nr. 78/2017 din 5 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, a fost declinată competenţa de soluţionare de cererii, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2017.
La 25 aprilie 2018, reclamantul şi-a precizat acţiunea, solicitând obligarea pârâtei şi la plata sumei de 50.000 RON, reprezentând daune morale şi materiale.
4. Prin sentinţa civilă nr. 1051/2018 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă acţiunea precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Transport Craiova.
5. Apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1051 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin decizia nr. 2280/2018 din 18 septembrie 2018.
6. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., fără a indica temeiul de drept, solicitând suma de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru timpul pierdut prin derularea procedurilor judiciare la Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova, precum şi suma de 50.000 RON cu titlu de daune morale.
7. Intimata-pârâtă Regia Autonomă de Transport Craiova, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei recurate ca fiind temeinică şi legală, deoarece în mod corect a fost reţinută autoritatea de lucru judecat reglementată de art. 431 din C. proc. civ.
Faţă de cererea de acordare de daune morale şi materiale s-a solicitat respingerea acesteia, având în vedere că recurentul-reclamant nu a făcut dovada vreunui prejudiciu.
8. Recurentul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinare, susţinând că sunt nelegale şi netemeinice apărările părţii adverse.
9. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu din 19 martie 2019 a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
În cauză, recurentul a depus punct de vedere la raport.
Ulterior, s-a stabilit termen de judecată la 15 octombrie 2019 pentru admisibilitatea în principiu a recursului.
10. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., se reţin următoarele:
Dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".
Totodată, dispoziţiile art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevăd că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, iar hotărârile curţilor de apel, precum şi cele ale tribunalelor neatacate cu apel sunt definitive.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În cauză, decizia civilă nr. 2280/2018 din 18 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, a fost pronunţată într-un litigiu având ca obiect asigurări sociale, astfel că hotărârea nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului unicităţii căii de atac consacrat de art. 460 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în raport de faptul că decizia atacată în recursul pendinte este o hotărâre definitivă, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2280/2018 din 18 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2280/2018 din 18 septembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.