Recusal of appeal against final review decision violates legality of appeals and single remedy rules
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the appellate decision that had previously rejected the defendant's challenge as inadmissible. The dispute involved a litigant with a recognized disability who attempted to overturn a decision rendered in a review proceeding on the grounds that lower courts had failed to grant statutory judicial fee exemptions and free access to justice. Relying on the principle of the legality of appeals (Art. 457) and the single remedy rule (Art. 460) of the Civil Procedure Code, the court held that because the initial decision in the review proceeding was final under Art. 634(1)(6), the subsequent decision on the admissibility of a subsequent motion for annulment was not subject to appeal under Art. 508(4); consequently, the higher court correctly reclassified the erroneously labeled "appeal" as an "appeal in cassation" and refused it for lack of admissibility.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 din C. proc. civ, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) din C. proc. civ, art. 22 alin. (4) din C. proc. civ, art. 508 alin. (4) din C. proc. civ; Recusal of appeal against final review decision violates legality of appeals and single remedy rules: În motivarea căii de atac exercitate, s-a susţinut în principal încălcarea dispoziţiilor art. 6 CEDO, art. 21 din Constituţia României, precum şi cele ale Legii nr. 448/2006.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019
Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie la 19 februarie 2018 sub nr. x/2018, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 559 R din 8 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, solicitând desfiinţarea acesteia.
În drept au fost invocate prevederile art. 503 din C. proc. civ.
2. Prin decizia nr. 155 din 4 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..
3. Împotriva acestei decizii a declarat apel contestatorul A., fără a indica temeiul de drept, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2018.
În motivarea căii de atac exercitate, s-a susţinut în principal încălcarea dispoziţiilor art. 6 CEDO, art. 21 din Constituţia României, precum şi cele ale Legii nr. 448/2006.
Sub acest aspect s-a arătat de către contestator faptul că deşi deţine un certificat de încadrare în gradul II de handicap permanent, instanţele anterioare nu i-au acordat facilităţile la care are dreptul prin lege, respectiv scutire de la plata amenzilor judiciare, contravenţionale, fiscale, accesul liber la justiţie, împrejurare faţă de care se solicită admiterea căii de atac exercitate şi casarea deciziilor pronunţate în cauză.
4. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu din 26 februarie 2019 a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
În cauză, nu s-a depus punct de vedere la raport.
Ulterior, s-a stabilit termen de judecată la 15 octombrie 2019 pentru admisibilitatea în principiu a recursului.
5. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248, coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se reţin următoarele:
În prealabil, se observă că în cauză contestatorul A. a menţionat greşit calea de atac formulată, respectiv cea a apelului, însă având în vedere scopul urmărit de parte, precum şi dispoziţiile art. 152 coroborate cu art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă va califica calea de atac exercitată ca fiind cea a recursului.
Regula în materia căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii date asupra contestaţiei în anulare este aceea că o astfel de hotărâre este supusă căii de atac ca şi hotărârea atacată, potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ.
În cauză, decizia nr. 155 din 4 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, împotriva căreia s-a declarat recurs, a fost pronunţată în calea de atac a contestaţiei în anulare promovată împotriva unei decizii date în revizuire, această din urmă hotărâre fiind definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
Aşadar, recursul declarat în cauză nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului unicităţii prevăzut de art. 460 Cod procedură.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 155 din 4 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 155 din 4 aprilie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.