Salary equalization suit by prosecutors assigned to Alba Tribunal after negative jurisdictional conflict.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 10 august 2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q. au chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând:

- obligarea pârâţilor la emiterea unor ordine de salarizare în vederea stabilirii drepturilor salariale ale reclamanţilor la nivelul salarizării corespunzătoare judecătorilor, cu luarea în considerare a vechimii în muncă, în magistratură, precum şi a gradelor profesionale obţinute, după caz, începând din 1 ianuarie 2018, precum şi pentru viitor.

- repararea prejudiciului creat prin neplata diferenţei, în urma stabilirii unei salarizări diferenţiate între procurori şi judecători, reprezentând diferenţa dintre venitul pe care ar fi trebuit să îl obţină reclamanţii conform salarizării stabilite pentru judecători în temeiul Legii nr. 153/2017 şi venitul care le-a fost plătit efectiv stabilit în urma emiterii ordinelor de salarizare conform Ordinului procurorului general nr. 247/30.01.2018 privind stabilirea drepturilor salariale, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

În drept au fost invocate prevederile din Legea nr. 153/2017, art. 269 alin. (1) Codul muncii, Legea nr. 303/2004 şi Legea nr. 284/2010.

2. Prin sentinţa civilă nr. 139/2019 din 4 februarie 2019, Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bihor.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în esenţă că acţiunea are ca obiect un litigiu de muncă privind drepturi băneşti, iar reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., competenţa teritorială aparţine Tribunalului Bihor şi că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă la 8 februarie 2019 sub nr. x/2018.

4. Prin sentinţa civilă nr. 774/LM/2019 din 25 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Totodată, s-a constatat existenţa unui conflict de competenţă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în esenţă că reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, aflat în circumscripţia Tribunalului Bihor, iar în temeiul art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în limitele declarate constituţionale prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 pronunţată de Curtea Constituţională a României, competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine Tribunalului Alba, instanţă judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia Curţii de Apel Alba, învecinată cu Curtea de Apel Oradea.

5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 17 iulie 2019 sub nr. x/2018.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente:

Acţiunea introductivă are ca obiect plata unor drepturi salariale restante, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, prin care reclamanţii, în calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, au solicitat obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, la plata acestora, competenţa materială revenind în primă instanţă tribunalului, în baza art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Totodată, calitatea reclamanţilor, respectiv cea de procuror, sub aspectul competenţei teritoriale atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., în limitele declarate constituţionale prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 pronunţată de Curtea Constituţională.

Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În acest sens, se arată în considerentele deciziei, la punctul 47: "În continuare, Curtea reţine că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. doar ipotezei judecătorului care are calitatea de pârât, şi nu şi la ipoteza la care instanţa de judecată ar avea această calitate, dispoziţiile legale nu îşi ating scopul pentru care au fost reglementate.

Legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege. Dar atunci când decide să uzeze de acest beneficiu, apreciind că nu va avea parte de un proces echitabil judecat de o instanţă imparţială, legea nu îi poate interzice accesul la acest mecanism pe motiv că partea pârâtă este chiar instanţa competentă să îi judece cauza şi nu doar un judecător din cadrul acesteia.

Legiuitorul a reglementat acest beneficiu în considerarea calităţii de judecător a părţii pârâte, însă, cu atât mai mult cu cât parte pârâtă este chiar instanţa de judecată, legea ar trebui să acorde dreptul de opţiune părţii reclamante, mai ales că în viziunea legiuitorului exercitarea unei acţiuni de competenţa de soluţionare a instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea este de natură să nască suspiciuni în privinţa modului de soluţionare a litigiului tocmai de colegii acestuia."

Curtea reţine că dispoziţiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., în interpretarea restrictivă, încalcă principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie (pct. 50), iar "art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumţia de constituţionalitate, permiţând, în mod rezonabil, calificarea noţiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu".

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale expuse şi în raport cu cele statuate prin evocata decizie a Curţii Constituţionale, dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitatea de reclamant, el trebuie să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Calitatea de procuror a reclamanţilor determină incidenţa textului de lege care reglementează competenţa facultativă, respectiv art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

Reclamanţii s-au adresat Tribunalului Alba, aceasta fiind opţiunea cu privire la instanţa de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Oradea, în arondarea căreia se află Tribunalul Bihor, determinând astfel competenţa teritorială exclusivă în soluţionarea acţiunii.

Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod şi cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.