Optional territorial jurisdiction for judges suing their own court under Article 127(1)-(2) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 23 martie 2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. au chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

- recunoaşterea stării de discriminare în care au fost plasaţi, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de:

· 347,1 RON, începând cu 1 octombrie 2011 până la 9 aprilie 2015;

· 405 RON, începând cu 9 aprilie 2015 până la 1 decembrie 2015;

· 445,5 RON, începând cu 1 decembrie 2015 până la 1 octombrie 2016.

- repararea prejudiciului cauzat prin neaplicarea reprezentând diferenţa salarială rezultată dintre suma achitată efectiv şi cea care ar fi trebuit să fie achitată fiecăruia, cu titlu de indemnizaţie lunară, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, cu valorile de referinţă mai sus menţionate, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală.

Ulterior, reclamanţii şi-au modificat acţiunea, solicitând reîncadrarea lor şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON începând cu 9 aprilie 2015, respectiv de 463,5 RON începând cu 1 decembrie 2015, precum şi repararea prejudiciului cauzat prin neacordarea drepturilor cuvenite, reprezentând diferenţa salarială rezultată dintre suma achitată efectiv şi cea care ar fi trebuit să fie achitată fiecăruia, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii şi până la data plăţii efective.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 137/2000, Directivele Consiliului 2000/78/CEE şi 2000/43/CEE, art. 268, art. 5, art. 159 şi art. 166 din Codul muncii, art. 1535 C. civ., art. 30 din Legea nr. 330/2009, art. 2 şi art. 33 din Legea nr. 285/2010, Legea nr. 71/2015, O.U.G. nr. 20/2016, art. 14 din CEDO, jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1662/2018 din 5 decembrie 2018, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în esenţă că reclamanţii sunt judecători în cadrul Judecătoriei Petroşani, nefiind aplicabile prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., ci cele de la art. 210 din Legea nr. 62/2010.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă la 27 februarie 2019 sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 370/2019 din 24 aprilie 2019, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi în consecinţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a fost suspendată din oficiu judecata cauzei, fiind dispusă înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut în esenţă că reclamanţii sunt judecători în cadrul Judecătoriei Petroşani, cu următoarele excepţii: J. - judecător la Tribunalul Hunedoara la data formulării cererii de chemare în judecată, K., judecător care a promovat între timp la Tribunalul Hunedoara, C., judecător la Judecătoria Petroşani până la 17 noiembrie 2017, I., E. şi H. judecători la Judecătoria Petroşani până la 2 februarie 2018 şi P. - judecător la Judecătoria Petroşani până la 1 ianuarie 2016.

Totodată, s-a constatat că Tribunalul Hunedoara şi Curtea de Apel Alba Iulia au calitatea de pârâţi, astfel că reclamanţii aveau posibilitatea sau dreptul de a formula cererea la una dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, în speţă Tribunalul Timiş.

Prin urmare, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 127 alin. (1), (2) şi (2)1 din C. proc. civ., competenţa aparţine Tribunalului Timiş, instanţa care a fost sesizată iniţial de către reclamanţi, iar în temeiul art. 135, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., s-a constat existenţa conflictului de competenţă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 20 iunie 2019 sub nr. x/2018/a1.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, pentru următoarele considerente:

Acţiunea introductivă are ca obiect plata unor drepturi salariale restante, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, prin care reclamanţii, în calitate de judecători în cadrul Judecătoriei Petroşani, respectiv Tribunalul Hunedoara, au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, la plata acestora, astfel că sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1), (2) şi (2)1 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În acest sens, se arată în considerentele deciziei, la punctul 47: "În continuare, Curtea reţine că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. doar ipotezei judecătorului care are calitatea de pârât, şi nu şi la ipoteza la care instanţa de judecată ar avea această calitate, dispoziţiile legale nu îşi ating scopul pentru care au fost reglementate.

Legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege. Dar atunci când decide să uzeze de acest beneficiu, apreciind că nu va avea parte de un proces echitabil judecat de o instanţă imparţială, legea nu îi poate interzice accesul la acest mecanism pe motiv că partea pârâtă este chiar instanţa competentă să îi judece cauza şi nu doar un judecător din cadrul acesteia.

Legiuitorul a reglementat acest beneficiu în considerarea calităţii de judecător a părţii pârâte, însă, cu atât mai mult cu cât parte pârâtă este chiar instanţa de judecată, legea ar trebui să acorde dreptul de opţiune părţii reclamante, mai ales că în viziunea legiuitorului exercitarea unei acţiuni de competenţa de soluţionare a instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea este de natură să nască suspiciuni în privinţa modului de soluţionare a litigiului tocmai de colegii acestuia."

Curtea reţine că dispoziţiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., în interpretarea restrictivă, încalcă principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie (pct. 50), iar "art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumţia de constituţionalitate, permiţând, în mod rezonabil, calificarea noţiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu".

Calitatea de judecători a reclamanţilor, precum şi calitatea de parte în proces a Tribunalului Hunedoara şi Curtea de Apel Alba Iulia, determină incidenţa textului de lege care reglementează competenţa facultativă, respectiv art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

Reclamanţii s-au adresat Tribunalului Timiş, aceasta fiind opţiunea cu privire la instanţa de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Alba Iulia, în arondarea căreia se află Tribunalul Hunedoara, determinând astfel competenţa teritorială exclusivă în soluţionarea acţiunii.

Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ. şi cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.