Revision denied for lack of triple identity in civil liability for GA annulment and res judicata conflicts

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, la 14 septembrie 2017, reclamanta SC A. SRL (A. SRL), în contradictoriu cu pârâta SC B. SA a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a hotărârii AGA din 12 mai 2017 a societăţii B. SA, întrucât a fost adoptată cu încălcarea condiţiilor de cvorum şi de majoritate prevăzute de lege. Astfel, votul exercitat în numele său, este nul, ea fiind reprezentată în şedinţa AGA de un fals reprezentant al societăţii. Alte motive de nulitate au fost cu privire la faptul că şedinţa AGA nu a fost convocată cu respectarea dispoziţiilor imperative ale legii, precum şi faptul că hotărârea AGA a fost fondată pe o cauză ilicită.

Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, prin Sentinţa nr. 26/2018 din 22 februarie 2018 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă.

A respins cererea formulată de reclamanta SC A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, având ca obiect anulare hotărâre AGA.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr. 771/2018 din 20 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017 a fost admis apelul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 26/2018 din 22 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, pe care a schimbat-o în sensul că a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL şi a anulat hotărârea AGA din 12 mai 2017 a societăţii B. SA.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, revizuenta B. SA a formulat cerere de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23 iulie 2018.

Prin cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta B. SA a solicitat, în raport cu criticile formulate, admiterea cererii, anularea deciziei atacate, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 51 din 30 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, precum şi a Deciziei civile nr. 1302/2011 pronunţată în dosarul nr. x/2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Craiova în vederea rejudecării apelului cu respectarea aspectelor tranşate deja şi intrate sub autoritate de lucru judecat prin statuările anterioare ale instanţelor de judecată ce au pronunţat cele două decizii menţionate.

În argumentarea cererii, revizuenta B. SA susţine că fiind o cerere de revizuire fundamentată pe existenţa unor hotărâri judecătoreşti contradictorii, pot fi contestate prin intermediul acestei căi extraordinare de atac şi considerentele care dezleagă una şi aceeaşi chestiune litigioasă, în speţă, chestiunea calităţii de reprezentant legal al A. SRL, din moment ce această problemă a primit rezolvări diferite în aceste trei litigii, respectiv în dosarul nr. x/2017, în dosarul nr. x/2016 în care a fost pronunţată Decizia nr. 51 din 30 ianuarie 2018 şi în dosarul nr. x/2007 în care fost pronunţată Decizia nr. 1302/2011.

Astfel, în dosarul nr. x/2017, la termenul din 20 iunie 2018 în faţa Curţii de Apel Craiova a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat a Deciziei civile nr. 51/2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, cât şi a Deciziei nr. 1302/2011 pronunţată în dosarul nr. x/2007, însă instanţa a omis să se pronunţe asupra ei, după cum rezultă din considerentele deciziei contestate, astfel încât prin promovarea prezentei cereri de revizuire nu se tinde la înlăturarea unei greşeli de judecată.

În litigiul finalizat prin decizia contestată, chestiunea litigioasă a reprezentării A. a fost analizată exclusiv în raport cu Decizia nr. 1393 din 8 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2013, iar nu în raport cu deciziile invocate de B. SA cu putere de lucru judecat, respectiv Decizia nr. 1302/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2007, care stabilea că şi dl C. reprezintă în mod legal societatea A. şi Decizia nr. 771 din 20 iunie 2018 în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Craiova, care de asemenea este anterioară deciziei revizuite şi, mai mult, pronunţată sub imperiul Noului C. proc. civ.

În opinia revizuentei este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză în dosarele nr. x/2017 şi nr. y/2016, ambele litigii având aceleaşi părţi, respectiv A. SRL şi B. SA, acelaşi obiect, aceeaşi pretenţie, respectiv calitatea de reprezentant legal al A. şi cauză identică, acelaşi fundament juridic, respectiv aceleaşi acte constitutive ale A., acelaşi dispoziţii ale Legii nr. 31/1990 (art. 75 şi urm.), aceleaşi împrejurări de fapt care au determinat contestarea calităţii de reprezentant legal a dlui C..

Totodată se arată că hotărârile contradictorii sunt definitive şi sunt pronunţate în procese diferite, una în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Craiova, iar celelalte două în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Craiova şi în dosarul nr. x/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În ceea ce priveşte temeinicia cererii de revizuire invocată de revizuentă prin motivul de revizuire, reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că acesta vizează ipoteza în care o problemă de drept a primit o rezolvare diferită prin două hotărâri judecătoreşti pronunţate în dosare diferite.

Astfel, între cele două categorii de hotărâri, cele două pronunţate în dosarul nr. x/2016, în dosarul nr. x/2007, precum şi cea pronunţată în dosarul nr. x/2017 există contrarietate în ceea ce priveşte considerentele, după cum urmează:

Contrarietatea cu Decizia nr. 1302/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2007.

Prin Decizia nr. 1302/2011 pronunţată în dosarul nr. x/2007, irevocabilă, Înalta Curte a statuat anterior Deciziei nr. 771 din 20 iunie 2018, ce face obiectul revizuirii, că C. este reprezentant legal al A. în raporturile cu terţii, respingând ca neîntemeiată excepţia invocată de dl D. privind lipsa calităţii de reprezentant legal al A. a dlui C.. Statuând în mod contrar sub aspectul reprezentării A., Curtea de Apel Craiova, prin decizia supusă revizuirii a încălcat statuările unei hotărâri anterioare, adică ale Deciziei nr. 1302/2011, care a reţinut calitatea dlui C. de reprezentant legal al A..

Totodată, se susţine contrarietatea cu Decizia nr. 51/2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016.

Prin Decizia nr. 51/2018, care este anterioară deciziei supuse revizuirii, Curtea de Apel Craiova a reţinut că niciuna din hotărârile depuse de părţi nu poate fi avută în vedere cu puterea autorităţii lucrului judecat, întrucât toate aceste hotărâri au intrat sub puterea lucrului judecat, indiferent de faptul că au fost pronunţate sub imperiului noului sau vechiul C. proc. civ.

Prin urmare, a reţinut Curtea de Apel Craiova că există un conflict la nivel de reprezentare a societăţii A., recunoscând aşadar, calitatea de reprezentant legal şi a dlui C.. Tocmai din cauza acestui vechi conflict cu privire la reprezentarea A. a mai reţinut Curtea de Apel că este nevoie de acordul atât al dlui C. cât şi al dlui D. cu privire la desemnarea unei persoane care să reprezinte în mod legal societatea A. SRL.

Astfel, între cele două categorii de hotărâri, cea pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi cea pronunţată în dosarul nr. x/2016 există contrarietate în ceea ce priveşte considerentele, din moment ce prin decizia anterioară deciziei revizuite s-a reţinut, pe de o parte, că puterea de lucru judecat, indiferent sub ce formă, a hotărârilor pronunţate şi invocate în cauză de ambele părţi nu poate fi pusă în discuţie, astfel că nu mai poate fi contestată calitatea de reprezentant legal a dlui C. statuată prin aceste hotărâri, iar pe de altă parte, că din cauza vechiul conflict existent cu privire la reprezentarea A. nu se poate vorbi de o reprezentare valabilă a acestei societăţi în lipsa acordului atât a dlui C. cât şi a dlui D. cu privire la această chestiune.

Or, prin Decizia nr. 771 din 20 iunie 2018, Curtea de Apel a reţinut exact contrariul şi anume, autoritatea de lucru judecat a unei decizii a ICCJ ce stabilea calitatea de reprezentant legal doar a dlui D., stabilind în mod artificial şi fără nicio justificare ori temei că aceasta din urmă se impune cu putere de lucru judecat, deşi consemnează existenţa şi acelor hotărâri judecătoreşti anterioare care statuaseră contrariul, intrate la rândul lor sub puterea lucrului judecat.

Astfel că, dând eficienţă, în mod greşit unei hotărâri judecătoreşti alese aleatoriu, prin decizia contestată Curtea de Apel Craiova a stabilit că doar dl D. reprezintă valabil societatea A..

În raport de constatările din Decizia civilă nr. 51/2018, revizuenta consideră că nu mai putea fi contestată, şi mai mult, înlăturată de instanţă calitatea dlui C. de reprezentant legal al A., fiind o problemă tranşată deja într-o altă judecată, anterioară.

Prin întâmpinarea depusă la 8 noiembrie 2018, intimata SC A. SRL a invocat în principal, tardivitatea cererii de revizuire şi, în subsidiar, inadmisibilitatea acesteia.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Motivul de revizuire invocat de revizuentă - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - prevede că "revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în atare situaţie executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

În speţă, se constată că prin cererea formulată, revizuenta B. SA a solicitat revizuirea Deciziei nr. 771/2018 din 20 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017 şi anularea hotărârii atacate, apreciind că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 51 din 30 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016 şi a Deciziei civile nr. 1302/2011 pronunţată în dosarul nr. x/2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Totodată este de reţinut că hotărârile pretins potrivnice, deşi au fost pronunţate în dosare diferite, nu au avut aceleaşi părţi, obiect şi aceeaşi cauză şi ca atare, contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condiţiile anterior menţionate.

Astfel, în dosarul nr. x/2017, ce face obiectul cererii de revizuire şi în dosarul nr. x/2016, în care a fost pronunţată Decizia nr. 51/2018, părţi au fost A. SRL şi B. SA, iar în dosarul nr. x/2007, în care a fost pronunţată Decizia nr. 1302/2011, părţi au fost D., C. şi A. SRL, context în care rezultă că lipseşte identitatea de părţi cerută de lege.

În ceea ce priveşte identitatea de obiect, se constată că obiectul dosarului nr. x/2017 a fost reprezentat de acţiunea în anularea hotărârii AGA a B. SA din 12 mai 2017, obiectul dosarului nr. x/2016 a fost reprezentat de acţiunea în anularea hotărârii AGA a B. SA din 24 iunie 2016, iar obiectul dosarului nr. x/2007 a fost reprezentat de acţiunea în anularea hotărârii AGA a societăţii A. SRL din 11 mai 2007 şi prin urmare, se observă că nu există identitate de obiect între aceste dosare.

Cu privire la identitatea de cauză, din analiza dosarului, se constată referitor la cauza acţiunii în dosarul nr. x/2017 că a fost reprezentată de încălcarea condiţiilor prevăzute de lege pentru adoptarea hotărârii AGA a B. SA din 12 mai 2017, cauza acţiunii în dosarul nr. x/2016 a fost reprezentată de încălcarea condiţiilor prevăzute de lege pentru adoptarea hotărârii AGA a B. SA din 24 iunie 2016, iar cauza acţiunii în dosarul nr. x/2007 a fost reprezentată de încălcarea condiţiilor prevăzute de lege pentru adoptarea hotărârii AGA a A. SRL din 11 mai 2007, sens în care se apreciază că nu este îndeplinită nici cerinţa identităţii de cauză.

Deşi constatarea neîndeplinirii uneia dintre condiţiile de admisibilitate ale căii de atac a revizuirii este suficientă pentru a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în speţă, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la identitatea de părţi, obiect şi cauză (eadem causa petendi) ce priveşte fundamentul pe care se sprijină dreptul a cărui valorificare se urmăreşte prin intermediul acţiunii, împreună cu împrejurările de fapt care au generat promovarea acţiunii.

Aşadar, din examinarea hotărârilor pretins contradictorii, se constată că nu pot fi reţinute elemente de contrarietate între cele trei hotărâri, având în vedere că nu au avut aceleaşi părţi, obiect şi cauză.

Revizuenta este, în mod evident, nemulţumită de decizia atacată prin cererea de revizuire, de felul în care instanţa de apel a analizat criticile formulate de aceasta prin raportare la motivele de apel şi de modul în care a aplicat dispoziţiile legale, criticând practic, pentru motivele expuse în cererea de revizuire, Decizia definitivă nr. 771/2018 din 20 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Cu toate acestea, pe calea revizuirii, dreptul părţilor de a provoca rejudecarea căii de atac nu este admisibil.

Aşa fiind, constatând a nu fi întrunită condiţia existenţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. SA împotriva Deciziei civile nr. 771/2018 din 20 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. SA împotriva Deciziei civile nr. 771/2018 din 20 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

GGC - CL