Currency-risk loan claims reallocated to Court of Appeal; High Court declinatory ruling on competence without merits review.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019

Din examinarea actelor din dosar, s-au constatat următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2017 la 7 decembrie 2017, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi D., să se dispună următoarele:

- să se constate caracterul abuziv al clauzei contractuale prevăzute de art. 6.1 în Contractul de Facilitate de Credit şi de Garanţie nr. 101187 din 14 martie 2008, privind suportarea riscului valutar, stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul convenţiei încheiate la valoarea de la data încheierii şi semnării contractului;

- rambursarea creditului la valoarea LEU/CHF de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia şi restituirea sumelor plătite în plus de către reclamant, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul de la data semnării contractului de credit, sume actualizate, cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora de către pârâte, în cuantum de 98.247 RON.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1578 alin. (2) şi art. 970 din C. civ., Directiva CEE nr. 93/13, O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, Legea nr. 363/2007, O.U.G. nr. 174/2008, Legea nr. 288/2010.

2. Prin sentinţa civilă nr. 2583 din 10 aprilie 2018, Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă a respins acţiunea reclamanţii A. şi B..

3. Apelul declarat de A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2583 din 10 aprilie 2018 a Judecătoriei Târgu Jiu, secţia Civilă a fost respins de către Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 83/2019 din 6 martie 2019.

4. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A. şi B., solicitând admiterea căii de atac şi casarea deciziei recurate.

5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 22 mai 2019.

6. Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 83/2019 din 6 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 83/2019 din 6 martie 2019 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 83/2019 din 6 martie 2019 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.