Abandonment of appeal accepted; no bad-faith fine for challenge to judge's rejection

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 30 ianuarie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., să se constate nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. din 14 decembrie 2017, luată de asociatul C., publicată în Monitorul Oficial nr. 137 din 11 ianuarie 2018.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990.

2. Prin sentinţa civilă nr. 284/2018 din 27 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., ca fiind introdusă de o persoană care şi-a pierdut calitatea procesuală activă.

3. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul anulării hotărârii unilaterale a asociatului S.C. B. S.R.L. din 14 decembrie 2017, ca fiind lovită de nulitate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, Maritimă şi Fluvială sub nr. x/2018 la 26 februarie 2019.

4. La 24 aprilie 2019 petentul A. a formulat cerere de recuzare împotriva unui membru al completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului.

5. Prin încheierea de şedinţă din 24 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, Maritimă şi Fluvială, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de recuzare formulată de petentul A..

6. Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs A., solicitând admiterea căii de atac, susţinând în esenţă că judecătorul împotriva căruia a formulat cererea de recuzare a soluţionat o altă cauză, în care nu s-a ţinut cont de probele existente la dosar şi a modificat conţinutul real al documentelor, context în care recurentul consideră justificat demersul său.

Astfel că, pentru a înlătura orice suspiciune cu privire la o eventuală părtinire la soluţionarea cauzei şi pentru a beneficia de un proces echitabil, în conformitate cu art. 6 CEDO şi art. 6 C. proc. civ., recurentul apreciază că se impune ca judecătorul recuzat să nu ia parte la soluţionarea pricinii.

3. Prin întâmpinare, intimata S.C. B. S.R.L. a invocat excepţia prematurităţii recursului, în temeiul art. 53 C. proc. civ., deoarece la momentul promovării recursului împotriva încheierii, prin care s-a respins cererea de recuzare, apelul nu fusese soluţionat.

Totodată, s-a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare recurentului pentru încălcarea dispoziţiilor art. 12 C. proc. civ., deoarece recursul a fost promovat cu rea-credinţă, având în vedere că într-o cauză similară recurentul a susţinut prematuritatea recursului declarat de o altă parte, scopul acestuia fiind de a pune presiune asupra completului de judecată sau de prelungirea duratei soluţionării cauzelor.

4. Prin cererea înregistrată la dosar la 27 august 2019, recurentul A. a învederat instanţei faptul că renunţă la judecată, motivat de faptul că a formulat cerere de strămutare a pricinii în care a fost respinsă cererea de recuzare, prin încheierea din 24 aprilie 2019, împotriva căreia a declarat prezentul recurs, fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2019.

5. Înalta Curte a luat în examinare cererea de renunţare la judecata recursului formulat în cauză, precum şi cererea privind aplicarea unei amenzi judiciare recurentului, asupra cărora se reţin următoarele:

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, şi având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (6) din acelaşi Cod, potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului de renunţare la judecată.

De asemenea, potrivit art. 406 alin. (5) C. proc. civ. când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac instanţa va lua act de renunţare, iar potrivit alin. (6) teza a II-a al aceluiaşi articol, când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă.

Cu privire la cererea formulată de intimata S.C. B. S.R.L. privind obligarea recurentului la plata unei amenzi judiciare, în temeiul art. 12 alin. (3) C. proc. civ., se reţine că nu se impune măsura aplicării sancţiunii, având în vedere că nu sunt întrunite cerinţele de la art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. sub aspectul relei-credinţe în exercitarea recursului promovat în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează să ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de A. şi să respingă cererea formulată de intimată privind aplicarea unei amenzi judiciare recurentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 24 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Respinge cererea formulată de intimata S.C. B. S.R.L. privind aplicarea amenzii judiciare recurentului A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.