Rejection of unconstitutionality exception for lack of relevance to revision petition

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar se constată următoarele:

1. Prin decizia civilă nr. 300/2019 din 9 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., art. 56 lit. c) Codul muncii şi art. 107 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 263/2010 prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţia României.

Totodată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 87 din 21 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017.

În argumentarea soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale s-a reţinut în esenţă că, faţă de obiectul cauzei - cerere de revizuire, dispoziţiile art. 56 lit. c) Codul muncii şi art. 107 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 263/2010 nu au legătură cu soluţionarea cauzei şi că petenta tinde la modificarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nefiind indicat în ce fel aceste dispoziţii încalcă prevederile constituţionale şi că, în realitate, se invocă greşita aplicare a legii în litigiul ce a avut ca obiect asigurări sociale.

2. Împotriva acestei decizii, cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a declarat recurs A., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului, după prezentarea situaţiei de fapt, s-a susţinut în esenţă că sunt îndeplinite condiţiile de la art. 29 alin. (5) C. proc. civ. privind sesizarea Curţii Constituţionale.

În continuare au fost dezvoltate aspecte referitoare la situaţia de fapt care a stat la baza generării litigiului dintre părţi, obiectul cauzei şi principalele etape ale procesului, recurenta susţinând că nu a beneficiat de un proces echitabil, atât timp cât toate susţinerile sale au fost ignorate de instanţele de judecată.

Prin urmare, s-a solicitat să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se constata dacă prevederile articolelor vizate de neconstituţionalitate au încălcat principiile constituţionale, prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie.

3. Analizând recursul declarat de A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:

Prin recursul formulat este criticată soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., art. 56 lit. c) Codul muncii şi art. 107 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 263/2010.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, rezultă că cerinţele de admisibilitate a excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată, respectiv, aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

În urma analizei acestor condiţii, în prezenta cauză, este incontestabil faptul că excepţia a fost invocată de către petenta A. în faţa unei instanţe judecătoreşti, respectiv Curtea de Apel Iaşi, şi că vizează dispoziţii din legi în vigoare.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, instanţa de control judiciar reţine că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă.

Legătura cu soluţionarea cauzei priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată, în privinţa soluţiei ce se va pronunţa în procesul aflat pe rolul instanţei de judecată. Altfel spus, decizia Curţii Constituţionale, în soluţionarea excepţiei, trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din cererea de revizuire, ceea ce presupune existenţa unei legături directe între norma legală contestată şi soluţia ce urmează a se da în cauză.

În speţă, excepţia de neconstituţionalitate dispoziţiilor art. 56 lit. c) Codul muncii şi art. 107 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 263/2010, invocată de către petenta A., cu referire la modul în care instanţa a soluţionat fondul litigiului şi norme ce reglementează acordarea dreptului de pensie, prin care tinde la modificarea la nivel declarativ a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu poate avea legătură cu pricina, câtă vreme obiectul cauzei în care a fost invocată această excepţie îl reprezintă cererea de revizuire.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că, în mod judicios, s-a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., art. 56 lit. c) Codul muncii şi art. 107 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 263/2010 invocată nu are legătură cu cererea de revizuire, petenta A. criticând, în realitate, aplicarea greşită a legii în cauza sa, chestiune ce nu poate face obiectul controlului constituţional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 300/2019 din 9 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.