Inadmissibility of cassation appeal against final decision on non-monetizable obligation to update tariffs

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 16 iunie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a chemat în judecată pârâţii A. şi B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa:

- să se constate dacă pârâţii se fac vinovaţi de "neactualizarea anuală a tarifelor pentru autorizaţii şi licenţe în sectorul gazelor naturale" aşa cum a reţinut Curtea de Conturi prin Decizia nr. 4/2011 şi dacă suma estimată de auditorii Curţii de Conturi - 57.776.810,27 RON (pentru anul 2009 suma de 28.290.095,98 RON, pentru anul 2008 suma de 29.486.714,29 RON) prin procesul-verbal de constatare din 05.01.2011 trebuie recuperată de la pârâţi, care în perioada de referinţă deţineau funcţia de Preşedinte al A.N.R.E., aceştia semnând Ordinele menţionate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 35 şi art. 194 C. proc. civ.

2. Prin sentinţa civilă nr. 14769 din 9 decembrie 2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În argumentarea acestei soluţii s-a reţinut că cererea promovată, având ca obiect acţiune în constatare, este evaluabilă în bani, valoarea acesteia depăşind, raportat la suma invocată de reclamantă, plafonul în cuantum de 200.000 RON, reglementat pentru competenţa judecătoriei.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 3 martie 2017 sub nr. x/2017.

4. Prin sentinţa civilă nr. 896 din 19 iunie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia IV-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii şi, pe cale de consecinţă, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că acţiunea în constatare a reclamantei este inadmisibilă atâta vreme cât aceasta are posibilitatea introducerii unei acţiuni în realizare, prin care să îşi valorifice pretenţiile formulate împotriva pârâţilor, respectiv acţiune în răspundere civilă delictuală sau o altă acţiune decurgând din raporturi de dreptul muncii.

Constatarea vinovăţiei pârâţilor şi a unui debit pe care pârâţii îl datorează nu se poate realiza prin acţiunea în constatare reglementată de art. 35 C. proc. civ., pentru că aceste aspecte nu pot fi deduse judecăţii decât prin intermediul unei acţiunii în realizare, în pretenţii.

5. Apelul declarat de reclamanta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva acestei sentinţe civile a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 54A din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut în esenţă că demersul judiciar iniţiat de reclamantă este inadmisibil din perspectiva dispoziţiilor art. 35 teza a II-a C. proc. civ.

Totodată, constatarea vinovăţiei pârâţilor şi, respectiv, a debitului cauzat prin fapta culpabilă a acestora pot fi deduse judecăţii printr-o cerere în realizarea dreptului la recuperarea prejudiciului invocat, întrucât aceste aspecte care fac obiectul acţiunii vor fi cercetate în cadrul analizării tuturor condiţiilor cerute de lege pentru atragerea răspunderii civile a pârâţilor. Numai o astfel de acţiune în realizare putând fi justificată de reclamantă şi prin prisma finalităţii sale, aceea de a obţine o dezdăunare pentru prejudiciul pretins.

Sub acest aspect, s-a luat în considerare chiar şi cadrul procesual stabilit prin cererea introductivă, o cerere îndreptată împotriva celor doi pârâţi, persoane fizice, identificaţi în acest mod de A.N.R.E. ca persoane de la care s-ar putea recupera prejudiciul invocat de reclamantă pe baza deciziei nr. 4/2011 a Curţii de Conturi.

6. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând admiterea căii de atac şi casarea hotărârii.

În motivarea recursului s-a susţinut în esenţă că, decizia recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 35 C. proc. civ., care reglementează admisibilitatea acţiunii în constatare.

7. Prin întâmpinarea înregistrată la dosar, intimatul-pârât B. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

8. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 10 octombrie 2018 a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

În cauză, părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Ulterior, prin încheierea din 16 aprilie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. h), raportat şi la art. 125 şi art. 483 alin. (2), coroborat cu art. 460 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut că se impune, în dezacord cu soluţia de principiu propusă prin raport, admiterea în principiu a recursului, urmând ca dezbaterile în şedinţă publică să poarte şi asupra inadmisibilităţii recursului, pe baza chestiunilor sesizate cu privire la obiectul primului petit ce are natura unei obligaţii de a face.

9. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, conform art. 248 C. proc. civ., asupra căreia se reţin următoarele:

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ., competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale precum dobânzile, penalităţile, fructele etc.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat instanţei să constate dacă pârâţii A. şi B. nu şi-au îndeplinit obligaţia de "actualizare anuală a tarifelor pentru autorizaţii şi licenţe în sectorul gazelor naturale" aşa cum a reţinut Curtea de Conturi prin Decizia nr. 4/2011 şi dacă suma estimată de auditorii Curţii de Conturi - 57.776.810,27 RON (pentru anul 2009 suma de 28.290.095,98 RON, pentru anul 2008 suma de 29.486.714,29 RON) prin procesul-verbal de constatare din 05.01.2011 trebuie recuperată de la pârâţi, care în perioada de referinţă deţineau funcţia de Preşedinte al A.N.R.E. şi au semnat ordinele menţionate.

Aşadar, capătul de cerere vizând constatarea îndeplinirii sau nu de către pârâţi a obligaţiei de actualizare anuală a tarifelor pentru autorizaţii şi licenţe în sectorul gazelor naturale are natura unui capăt principal, în sensul art. 30 alin. (3) teza a II-a prima ipoteză C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de a se aprecia asupra obligaţiilor privind recuperarea sumelor cuprinse în procesul-verbal de constatare din 05.01.2011 reprezintă o cerere accesorie, conform art. 30 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit art. 460 alin. (2) C. proc. civ.:

"dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

Conform acestui text de lege, hotărârea judecătorească este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală.

În raport de primul capăt de cerere având ca obiect obligaţia de a face, astfel cum a fost identificat, văzând şi dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. h), raportat şi la art. 125 şi art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 54A din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, are caracter definitiv, astfel că nu poate fi atacată cu recurs.

Astfel, dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".

Totodată, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în raport de faptul că decizia atacată în recursul pendinte este o hotărâre definitivă, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva deciziei civile nr. 54A din 25 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.