Annulment bid rejected; prior decision stands as collateral attack on merits impermissible.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin decizia nr. 1409 din 5 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2009, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. S.P.R.L. împotriva deciziei nr. 288/2016 din 4 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

2. Împotriva deciziei nr. 1409 din 5 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar C. SPRL Craiova a declarat contestaţie în anulare, în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii de atac extraordinare şi retractarea deciziei.

În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat în esenţă că instanţa a omis să se pronunţe asupra motivului de recurs nr. 3, în dezvoltarea căruia s-a arătat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor referitoare la administrarea probatoriului.

Prin prisma acestui motiv de recurs, s-a învederat că instanţa de apel a ignorat apărările şi solicitările contestatoarei cu privire la depunerea la dosar de către Unitatea Administrativ Teritoriala Bârlad a documentelor justificative care fac dovada titlului de proprietate asupra imobilului în litigiu, precum şi înscrisurile privind evoluţia pretinsului său drept de proprietate asupra imobilului.

Sub acest aspect, contestatoarea a prezentat cronologic parcursul desfăşurării cauzei în faţa instanţei de apel, susţinând că aceasta nu s-a pronunţat asupra cererii de înscriere în fals cu privire la Protocolul nr. 18495/13.08.2001 şi excepţiei de nelegalitate formulată împotriva H.C.L. nr. 259/2007, nr. 79/2008 şi nr. 142/2008 şi că la dosar au existat trei variante diferite ale Protocolului, context în care s-a solicitat administrarea de probe şi efectuarea unei expertize contabile.

Aceste critici au fost subsumate motivului de recurs nr. 3, însă instanţa de recurs nu l-a analizat, ci doar a făcut simple aprecieri tangenţiale.

Pentru motivele expuse, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi retractarea deciziei atacate.

3. Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Sub un prim aspect, se observă că temeiul de drept invocat în fundamentarea contestaţiei în anulare, respectiv art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reprezintă o eroare materială, fiind invocat în mod formal, în contextul în care argumentele dezvoltate de contestatoare converg către motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., prin prisma căruia se invocă omisiunea instanţei de recurs privind cercetarea unui motiv de recurs.

Dispoziţiile legale ale art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicare, astfel că acestea trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanţă, calea unui veritabil recurs. Fiind o cale de retractare, şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost soluţionate de instanţă, care s-a pronunţat asupra motivelor de modificare sau casare invocate de parte.

Ipoteza reglementată de art. 318 teza a II-a C. proc. civ. are în vedere omisiunea efectivă de examinare a motivelor de casare sau modificare prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., invocate de parte.

Or, în cauză, din considerentele deciziei contestate rezultă incontestabil că instanţa de recurs a analizat cauza sub toate aspectele invocate de către recurentă, pricina fiind examinată în raport de motivele de recurs invocate, apărările şi susţinerile părţilor şi normele legale incidente în cauză.

Astfel, cu privire la omisiunea cercetării motivului de recurs privitor la nesoluţionarea de către instanţa de apel a tuturor cererilor de probatorii formulate, se constată că la pag. 10 paragrafele 3 şi 4 din decizia dată în recurs, a cărei retractare se solicită, s-a reţinut:

"Constată, de asemenea, că recurenta a arătat faptul că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat asupra tuturor solicitărilor şi cererilor de probatorii formulate, critică pe care nu a subscris-o vreunui motiv de nelegalitate dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.. În primul rând, dacă s-ar fi învederat neregularităţi referitoare la procedura de încuviinţare şi administrare a probelor, aceste critici ar fi putut fi subscrise dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., numai în măsura în care partea ocrotită de norma pretins încălcată a invocat, în termen, nulitatea relativă în faţa instanţei unde s-a produs neregularitatea, în condiţiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ.

Pe de altă parte, constată că, în realitate, cererile şi solicitările apelantei au fost soluţionate de către instanţa de apel (cererea de înscriere în fals a fost soluţionată prin încheierea din 20 ianuarie 2016, cererea de probatorii a fost, de asemenea, soluţionată la 20 ianuarie 2016 şi 17 februarie 2016, cererea de suplimentare a probatoriului cu o expertiză contabilă a fost respinsă motivat la termenul din 13 aprilie 2016 ş.a.m.d). Ceea ce critică, în realitate, recurenta, este modul de soluţionare a cererilor de probatorii, în sensul că respingerea unor solicitări ar fi fost eronată. Instanţa reaminteşte că aprecierea concludenţei şi utilităţii probelor este, în condiţiile art. 167 alin. (1) C. proc. civ., atributul suveran al instanţelor de fond, iar cenzurarea acestui aspect pe calea recursului nu este posibilă, fiind o critică de netemeinicie, iar nu de nelegalitate."

Aşadar, susţinerile contestatoarei subsumate motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., prin care se invocă omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra motivului de recurs referitor la solicitările şi cererile de probatorii formulate în faţa instanţei de apel sunt neîntemeiate.

În realitate, contestatoarea tinde să repună în discuţie aspectele de fond ale litigiului cu privire la acţiunea în constatare a dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiul soluţionat prin decizia contestată.

Faptul că instanţa de recurs a înlăturat susţinerile contestatoarei cu privire la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului aflat în discuţie nu este de natură a conduce la admisibilitatea contestaţiei în anulare, având în vedere că legiuitorul nu a urmărit prin această cale extraordinară de atac să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, sub motivul că s-a stabilit eronat starea de fapt.

Totodată, instanţei de recurs nu i s-ar putea reproşa că a făcut o analiză superficială a cauzei sau că nu ar fi analizat toate motivele de recurs invocate, ori că ar fi simple aprecieri tangenţiale.

Concluziile orale referitoare la împrejurarea că instanţa de recurs s-a pronunţat în lipsa părţii, care nu a fost legal citată atât la termenul privind admisibilitatea probelor, cât şi la termenul privind dezbaterea fondului, fiind încălcate regulile de procedură, exced motivelor expuse în cadrul contestaţiei în anulare, astfel că nu pot face obiectul analizei. Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că, în realitate, contestatoarea a susţinut eronat ca fiind instanţa de recurs cea care a soluţionat pricina în lipsa părţii, nelegal citată, deoarece aceleaşi argumente au fost expuse în motivarea contestaţiei în anulare, însă cu referire la instanţa de apel.

Pentru considerentele expuse, cum, în speţă, criticile nu se circumscriu dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., contestatoarea solicitând în realitate o reexaminare a fondului recursului, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar C. SPRL Craiova împotriva deciziei nr. 1409 din 5 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2009.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.