Appeal for restitution of bank charges annulled as unfiled for unpaid stamp duty.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la 16 decembrie 2019 sub nr. x/2009, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. - Sucursala România, solicitând să fie obligată să calculeze corect dobânda şi comisionul de administrare şi să i se restituie sumele reţinute cu titlu de comision de risc încasat pentru perioada 15.03.2007-31.12.2008.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1080/2009 din 11 martie 2009, Judecătoria Deva a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

3. Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi Fiscal, prin sentinţa nr. 2165/CA/2009 din 16 noiembrie 2009, a declinat competenta în favoarea Judecătoriei Deva şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

4. Prin sentinţa comerciala nr. 64/CC/2009 din 23 noiembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Comercială a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, reţinându-se că reclamantul şi-a precizat acţiunea şi că a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 RON, comision încasat în mod nelegal pentru perioada 15.03.2007-31.12.2008.

5. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la 16 decembrie 2009.

Reclamantul şi-a precizat acţiunea, contestând legalitatea comisionului de acordare a creditului, aplicarea de penalizări pentru întârzierile la plată, reţinerile din pensie pentru plata ratelor neachitate şi cesionarea "creditului".

6. Prin sentinţa civilă nr. 3731/2010 din 9 iunie 2010, Judecătoria Deva a respins acţiunea formulată de reclamant.

Prin încheierea din 1 septembrie 2010, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea privind îndreptarea, lămurirea şi completarea sentinţei de fond formulată de reclamant.

7. Recursul declarat de reclamantul A. împotriva sus menţionatei sentinţe şi încheieri a fost respins ca tardiv de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi Fiscal, prin decizia nr. 343/R din 21 martie 2011, pronunţată în dosarul nr. x/2009.

8. Apelul declarat de reclamantul A. împotriva acestei decizii a fost respins ca inadmisibil de către Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Comercială, prin decizia comercială nr. 59/2011 din 17 iunie 2011.

9. Recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei comerciale nr. 59/2011 din 17 iunie 2011 a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 288 din 27 ianuarie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2009.

10. Recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei comerciale nr. 59/2011 din 17 iunie 2011 a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 30 din 17 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

11. Împotriva deciziei comerciale nr. 59/2011 din 17 iunie 2011, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost înregistrat o nouă cerere de recurs formulată de reclamant, sub nr. x/2019.

12. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 şi art. 20 (1-3) din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:

Prevederile art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, stabilesc că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, precum şi dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Faţă de dispoziţiile legale evocate, se constată că la cererea de recurs formulată de recurentul A. nu a fost ataşată dovada achitării taxei judiciare de timbru, împrejurare faţă de care acesta a fost citat pentru termenul de judecată din 15 octombrie 2019 cu menţiunea de a depune la dosar dovada plăţii taxei judiciare de timbru în sumă de 4 RON şi a timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON, obligaţie asupra căreia nu s-a conformat.

Astfel că, în raport de împrejurarea că recursul nu a fost legal timbrat, precum şi de faptul că în prezenta cauză nu operează scutirea de la plata taxelor de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi cele ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei comerciale nr. 59/2011 din 17 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.