Salary-dispute clarification ruling sent back to Court of Appeal for lack of High Court jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. x/2008 la 20 octombrie 2008, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia şi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- obligarea pârâţilor începând cu 1 ianuarie 2007 pentru reclamanta A., respectiv cu 1 august 2008 pentru reclamanţii B. şi C. până la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi în continuare, la plata drepturilor salariale indexate cu următoarele procente de indexare: cu 5% începând cu 1.01.2007; cu 2% începând cu 1.04.2007; cu 11% începând cu 1.10.2007, cu plata dobânzii legale şi în cuantum actualizat la rata inflaţiei de la data plăţii efective.

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetele de muncă al reclamanţilor.

În drept au fost invocate prevederile O.G. nr. 137/2000, art. 5 din Codul muncii, decizia nr. 447/2005 a Curţii Constituţionale şi Legea nr. 232/2007.

2. Prin sentinţa civilă nr. 20/2009 din 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B. şi C. şi au fost obligaţi pârâţii la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu 16 ianuarie 2008 pentru reclamanta A. şi respectiv începând cu 1 august 2008 pentru reclamanţii B. şi C., la zi şi în continuare, suma restantă urmând a fi actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii efective.

A fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia la efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetele de muncă ale reclamanţilor.

A fost respinsă în rest acţiunea.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

3. Recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Alba Iulia împotriva acestei sentinţe civile au fost respinse ca nefondate, prin decizia civilă nr. 374/2009 din 6 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

4. Cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 20 din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale formulată de petenta A. a fost admisă de aceiaşi instanţă, prin sentinţa civilă nr. 39/2019 din 24 iunie 20019, în sensul că indexarea salarială de 5% stabilită prin această sentinţă a fost şi rămâne inclusă în indemnizaţia brută lunară de încadrare până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.

5. Împotriva sentinţei civile nr. 39/2019 din 24 iunie 20019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale au declarat recursuri pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Ministerul Justiţiei, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2008/a1* la 1 august 2018.

6. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursurilor, Înalta Curte reţine următoarele:

Petenţii şi-au întemeiat cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 20/2009 din 15 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2008, pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. din 1865.

Conform acestui text de lege, "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".

Totodată, potrivit art. 2813 alin. (1) C. proc. civ., "încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea".

Textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, în sensul că hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispoziţiilor potrivnice sau completării unei hotărâri este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.

Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleaşi instanţe competente să soluţioneze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.

În speţă, litigiul dedus judecăţii, soluţionat prin sentinţa a cărei lămurire s-a cerut, este guvernat de legislaţia muncii, situaţia invocată de reclamanţi vizând drepturile salariale ce le revin în baza raportului de muncă de la ordonatorii de credite pârâţi.

Instanţa supremă constată că atât hotărârea de primă instanţă, cât şi hotărârea pronunţată în temeiul art. 2811 C. proc. civ. din 1865 au fost soluţionate de către curtea de apel, competenţa materială de la data soluţionării în primă instanţă, stabilită potrivit dispoziţiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008, păstrându-se şi în cazul cererii de lămurire de dispozitiv.

De asemenea, potrivit art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, "recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".

Prin decizia nr. 104/2009, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi a constatat că dispoziţiile art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei sunt neconstituţionale.

Astfel, art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel în cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost declarat neconstituţional prin decizia mai sus precizată, iar prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 76/2009 a fost abrogat.

În urma abrogării art. I şi art. II din O.U.G. nr. 75/2008 prin Legea nr. 76/2009, recursul declarat împotriva hotărârii în primă instanţă de curtea de apel a fost soluţionat tot de curtea de apel, în complet format din trei judecători.

Identitatea de raţiune care se desprinde din examinarea dispoziţiilor art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ. impune, aşadar, ca şi în cazul recursului exercitat împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului competenţa de soluţionare a acestei căi de atac să se determine similar şi să revină tot curţii de apel, care a soluţionat şi recursul declarat împotriva hotărârii de fond.

Prin urmare, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva unei hotărâri care a făcut obiectul unei cereri de lămurire guvernează, pentru identitate de raţiune, şi competenţa materială de soluţionare a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate cu privire la cererea de lămurire.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137, cu referire la art. 97, la art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ., văzând şi articolul unic pct. 1 şi pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursurilor în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 39/2019 din 24 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.