Inadmissibility of cassation appeal against final revision decision under principle of legality of remedies

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub numărul x/2018, revizuenta A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 474 din 01.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2016, solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului formulat de B. împotriva sentinţei civile nr. 1883 din 05.04.2016 a Tribunalului Bucureşti.

În drept, a fost invocat art. 509 alin. (1), teza 1 C. proc. civ.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă prin decizia civilă nr. 1875 din 08.10.2018 a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar SP D. S.P.R.L., împotriva deciziei civile nr. 474/01.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., ca nefondată.

Împotriva deciziei civile nr. 1875 din 08.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a declarat recurs recurenta S.C. A. S.R.L., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 03.12.2018 la Curtea de Apel Bucureşti.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenta a solicitat admiterea recursului.

În susţinerea motivelor de casare invocate, recurenta a susţinut în esenţă că instanţa de revizuire nu a argumentat deloc de ce anume opinia sa este aceea că există o greşeală de exprimare B., care să constea în solicitarea de constatare a rezilierii în loc de solicitarea de dispunere a rezilierii.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 18 aprilie 2019, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 474 din 01.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă în dosar civil nr. x/2016

Prin decizia civilă nr. 474 din 01.03.2018 pronunţată de pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă în dosar civil nr. x/2016, ce a făcut obiectul cererii de revizuire s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant B. S.A., împotriva încheierii din data de 22.03.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L. prin administrator special E. şi prin administrator judiciar D. Sprl.

S-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 1883/05.04.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L. prin administrator judiciar D. SPRL şi prin administrator special E..

S-a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că:

În temeiul art. 123 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, s-a dispus rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. x/19.10.2011 pentru culpa debitoarei.

A fost obligată debitoarea prin administrator judiciar la plata către reclamantă a sumei de 200 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost menţinute dispoziţiile primei instanţe de respingere pentru rest a cererii de chemare în judecată.

A fost obligată intimata-debitoare la plata către apelanta-creditoare a sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În cauză, hotărârea atacată cu revizuire, respectiv decizia nr. 1875 din 08.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosar nr. x/2018, are caracter definitiv, fiind pronunţată în soluţionarea unei cereri de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri definitive pronunţate în apel.

Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Civilă sub nr. x/2016, reclamantul S.C. B. S.A., a chemat în judecată A. S.R.L. reprezentată de administrator special şi administrator judiciar D. S.P.R.L, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate rezilierea de drept a Contractului nr. x/2011 încheiat între B. S.A. şi A. S.R.L.; obligarea A. S.R.L. la plata către B. S.A. a sumei în cuantum de 51.415,40 RON cu titlu de despăgubire aferentă lunii ianuarie 2016 şi lunii februarie 2016, despăgubiri cuantificate în temeiul Contractului nr. x/2011, ca urmare a decorării abuzive de panouri publicitare pentru anul 2016 sau menţinerea în mod abuziv de către A. S.R.L. de mesaje publicitare aferente campaniilor aprobate pentru anul 2015, cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de preşedintele tribunalului sau de judecătorul-sindic iar, potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile preşedintelui tribunalului sau ale judecătorului sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenţi, şi de la pronunţare, pentru cei prezenţi".

Prin urmare, decizia nr. 1875 din 08.10.2018 a aceleiaşi curţi de apel, prin care a fost soluţionată cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs, fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, este o hotărâre definitivă.

În ceea ce priveşte menţiunea inexactă a căii de atac din cuprinsul acestei din urmă hotărâri, se constată că nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege, astfel cum dispun cerinţele art. 457 C. proc. civ.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SP D. S.P.R.L. ŞI ADMINISTRATOR SPECIAL E. împotriva deciziei civile nr. 1875 din 08 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SP D. S.P.R.L. ŞI ADMINISTRATOR SPECIAL E. împotriva deciziei civile nr. 1875 din 08 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2019.