Finality of appellate decisions in labor and social security disputes precluding revision appeals to the Supreme Court

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 155 din 3 aprilie 2018 pronunţată în dosarul civil nr. x/2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3042/12.12.2016, pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis acţiunea în parte, a anulat decizia de pensie nr. 325737/23.03.2016 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei în favoarea reclamantului corespunzător unui punctaj mediu anual de 1,35707 puncte începând cu 29.04.2011 şi la plata către reclamant a diferenţelor de drepturi de pensie rezultate din recalculare începând cu 29.04.2011. Totodată, curtea a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul A., ce a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2018 la data de 13.06.2018, în baza dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 care prevede că "revizuirea unei hotărârii asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Curtea de Apel Constanţa, secţia I Civilă prin decizia civilă nr. 418/AS din 16 octombrie 2018 a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 155/AS din data de 03 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul civil nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, ca tardivă.

Împotriva deciziei civile nr. 418/AS din 16.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I Civilă a declarat recurs recurentul A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 12.12.2018 la Curtea de Apel Bucureşti.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. Din examinarea criticilor dezvoltate, opinia magistratului asistent este în sensul că acestea nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate invocate.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susţinerea motivelor de casare invocate, recurentul a susţinut în esenţă că instanţa de revizuire a pus în discuţia părţilor şi a admis excepţia de tardivitate, fără să fi cerut revizuentului să-şi exprime punctul de vedere, încălcând astfel dispoziţiile art. 244 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că motivele false, contradictorii şi străine de natura pricinii sunt cele au fost reţinute de către instanţa de revizuire cu privire la excepţia de tardivitate invocată.

Faţă de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se invocă nerespectarea dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2, art. 181 alin. (1) pct. 3, art. 181 alin. (2), art. 182 alin. (1) C. proc. civ.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 14 martie 2019, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Constanţa, secţia I Civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 155/AS din data de 03 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul civil nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, ca tardivă.

Prin decizia civilă nr. 155/AS din data de 03 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosar civil nr. x/2016, ce a făcut obiectul cererii de revizuire s-a admis apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 3042/12.12.2016, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII CONSTANŢA; a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost admisă acţiunea în parte; a fost anulată decizia de pensie nr. 325737/23.03.2016 emisă de pârâtă; a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei în favoarea reclamantului corespunzător unui punctaj mediu anual de 1,35707 puncte începând cu 29.04.2011; a fost obligată pârâta către reclamant la plata diferenţelor de drepturi de pensie rezultate din recalculare începând cu 29.04.2011; au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În cauză, hotărârea atacată cu revizuire, respectiv decizia nr. 418/AS din 16.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosar nr. x/2018, are caracter definitiv, fiind dată în soluţionarea unei cereri de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri definitive pronunţate în apel.

Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2016, reclamantul A., a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Constanţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la punerea în aplicare a sentinţei civile nr. 403 din 25.02.2015 pronunţată în dosarul civil x/2014 al Tribunalului Constanţa şi la plata despăgubirilor rezultate din omisiunea de a pune în aplicare această hotărâre.

Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, respectiv litigiu de muncă, se reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 274 Codul muncii.

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 418/AS din 16.10.2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I Civilă este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia nr. 418/AS din 16.10.2018 a Curţii de Apel Constanţa, prin care a fost soluţionată cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs, fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, este o hotărâre definitivă.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 418/AS din 16 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 418/AS din 16 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII CONSTANŢA.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2019.