Nullity of cassation appeal for failure to develop statutory grounds for illegal

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 24.04.2017 şi înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bucureşti, formulând plângere împotriva răspunsurilor din adresa nr. x/04.04.2017 comunicată de către Casa Judeţeană de Pensii Bucureşti, precizând faptul că răspunsurile Casei Naţionale de Pensii Publice Bucureşti, menţionate în adresa nr. x/04.04.2017, au fost date cu rea-credinţă întrucât pe nici una din deciziile emise de C.J.P. Călăraşi nu se regăseşte codul numeric personal.

Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă prin sentinţa civilă nr. 781/2017 din 19 septembrie 2017 a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Casa Naţională de Pensii Publice.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A..

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale prin decizia nr. 133/2018 din 28 noiembrie 2018 a constatat perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinţei civile nr. 781 din 19 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei nr. 133/2018 din 28.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs recurentul A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 21.01.2019 la Curtea de Apel Bucureşti.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Recurentul a susţinut în esenţă că în decursul anilor 2001-2018 a fost citat cu rea-credinţă, faţă de dispoziţiile art. 95 alin. (4) C. proc. civ.

Arată că la data de 28 martie 2001 a depus cererea de pensionare pentru acordarea pensiei de asigurări sociale, iar pe dosar greşit s-a menţionat B., în loc de A..

În consecinţă, solicită să fie luate măsurile care se impun.

Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului şi pe fondul cauzei admiterea acţiunii.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că recursul este nul, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 18 aprilie 2019, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 10 octombrie 2019, a invocat, din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 189 alin. (2) din acelaşi cod, excepţia nulităţii recursului.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurentul nu a indicat în cuprinsul recursului motivele de casare astfel cum prevăd dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., iar criticile nu au fost dezvoltate şi argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greşit de către instanţa de apel.

În motivarea recursului, criticile recurentului au vizat nemulţumirea părţii faţă de soluţia pronunţată, însă aspectele antamate vizează exclusiv critici de netemeinicie, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs principala critică a recurentei vizează nemulţumirea părţii în ceea ce priveşte stabilirea pensiei de stat ce a format obiectul dosarului de pensionare nr. 1186/2001.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine şi atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alţi termeni, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În cauză, recurentul nu s-a conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declaraţia de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale precitate şi pe cale de consecinţă, să constate nulitatea cererii de recurs formulată de recurentul A., împotriva deciziei civile nr. 133/2018 din 28 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A., împotriva deciziei civile nr. 133/2018 din 28 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2019.