Recurs annulled for failure to articulate statutory grounds of illegality in challenge to commercial contract nullity

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 04.11.2016 sub nr. x/2016 reclamanta A. S.R.L. prin lichid. jud. B. SPRL şi C. a chemat în judecată pârâta S.C. D. S.R.L. şi a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/01.06.2010, încheiat între S.C. A. S.R.L., reprezentata legal de către administrator E. în calitate de vânzător şi S.C. D. S.R.L., reprezentata legal de către d-na administrator F., în calitate de cumpărător; constatarea nulităţii absolute a tuturor actelor subsecvente contractului de vânzare - cumpărare nr. x/01.06.2010, respectiv:

- factura cu nr. x având menţionat la rubrica Cumpărător pe S.C. D. S.R.L. iar la rubrica Denumirea produselor sau a serviciilor Avans marfa conform contract, valoarea totala a facturii a fost de 5.987.039,94 RON (5.031.126,00 RON + 955.913,94 RON TVA);

- Contractul de vânzare cumpărare creanţa nr 48h din 30.04.2011, prin care S.C. A. S.R.L. a vândut către S.C. G. S.R.L., creanţa pe care o deţinea faţă de S.C. D. S.R.L., valoarea totala a creanţei cedate era de 5.987.039,94 RON, aceasta a fost vânduta la valoarea de 8.100 RON;

- Notele contabile din data de 29.06.2012 prin care au fost stornate articolele contabile înregistrate conform contractului de vânzare cumpărare creanţa nr. 48h din 30.04.2011;

- Articolul contabil 4511.01 Decontări între entităţile afiliate, analitic S.C. G. S.R.L. - 4111 Clienţi, analitic S.C. D. S.R.L. cu suma de 3.469.233,95 RON, întocmit în data de 30.06.2012;

- Articolul contabil 461 Debitori diverşi, analitic S.C. H. S.R.L. - 4111 Clienţi, analitic S.C. D. S.R.L., cu suma de 2.175.084,00 RON;

- Nota contabila 1171 Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperita - 2071 Fond comercial pozitiv cu suma de -83.271.079,93 RON.

Repunerea părţilor în situaţia anterioara.

Prin sentinţa civilă nr. 7497/15.06.2017 pronunţată de Judecătoria Timişoara a fost admisă excepţia de necompetenta materiala şi în consecinţă a fost declinată în favoarea Tribunalului Timiş competenta de soluţionare a cererii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichid. jud. B. SPRL şi C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 15.07.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 217/PI din 13 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. SPRL şi C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L., prin lichidator judiciar B. SPRL şi prin administratorul special F., având ca obiect constatare nulitate act.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. SPRL şi C., care a solicitat admiterea apelului şi, pe cale de consecinţă, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 643/A din 22 octombrie 2018 a respins apelul declarat de reclamanta B. SPRL, lichidator al S.C. A. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 217/2018, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei nr. 643/A din 22 octombrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar consorţiul format din practicienii în insolvenţă B. SPRL şi C..

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă arată că motivarea instanţei de apel faţă de soluţia pronunţată este eronată, având în vedere două considerente:

Titularul dreptului de a invoca acest aspect este chiar reclamanta prin lichidator judiciar şi nu statul, atât timp cât în tabelul de creanţe a fost înscris Statul Român prin ANAF, motiv pentru care reclamanta are interes şi calitate procesuală în anularea contractului de vânzare-cumpărare.

Sub un alt aspect, reclamanta a făcut dovada nerespectării condiţiilor esenţiale de validitate ale contractului prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de dispoziţiile art. 948 C. civ., pentru lipsa unui obiect determinat sau determinabil.

Astfel, contractul de vânzare-cumpărare nu cuprinde un preţ calculat prin raportare la denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum şi particularităţile prevăzute în definirea bunurilor. Acest aspect nu a rezultat nici din factura emisă de către reclamantă. În contract s-a prevăzut numai avansul datorat de cumpărătoare, fără a se menţiona care este diferenţa de plată datorată sau fără a se indica date din care această diferenţă să poată fi determinată.

În consecinţă, nu se poate stabili dacă preţul este unul serios sau nu, întrucât nu se cunoaşte care este natura şi cantitatea contraprestaţiei la care vânzătorul s-a obligat în schimbul preţului stabilit de părţi, iar din cuprinsul clauzelor nu rezultă care este preţul total al vânzării bunurilor.

De asemenea, recurenta arată că obiectul contractului nu este determinat, este constituit din livrarea de material, fără a se indica ce fel de material şi în ce cantitate, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 948 şi 949 C. civ.

În ceea ce priveşte obiectul contractului, legea prevede faptul că pentru a constitui obiectul material al prestaţiei vânzătorului, lucrul vândut trebuie să fie proprietatea vânzătorului. Reclamanta nu a deţinut permisul de exploatare conform legii şi nu a exploatat produse de balastieră din cele 9 terenuri, acest fapt nerezultând din evidenţa contabilă şi tehnico-operativă şi nici din folosinţa totală a bunului imobil.

În atare situaţie, se susţine că reclamanta nu deţinea bunurile pe care s-a angajat să le vândă prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2010, situaţie în care contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută.

Este evident caracterul fictiv şi ilicit al contractului, valoarea acestuia fiind una exorbitantă.

În ceea ce priveşte cauza ilicită a contractului, recurenta-reclamantă arată că deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L. a fost gândită încă din anul 2010, dovadă fiind modul de operare al administratorului societăţii, care a încheiat contracte de vânzare cumpărare cu toate societăţile din grup, implicaţia fiscală fiind diminuarea TVA-ului de plată la societăţile cumpărătoare, iar la cele vânzătoare a fost înregistrat ca datorie către bugetul de stat.

În spatele contractului a stat o clauză ilicită, imorală şi ilegală.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii asfel cum a fost formulată.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că recursul este nul, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 18 aprilie 2019, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 10 octombrie 2019, a invocat, din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 189 alin. (2) din acelaşi cod, excepţia nulităţii recursului.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Iar conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) statuând sancţiunea nulităţii pentru ipoteza în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul legii de procedură anterioare sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

În speţă, se constată că recurenta nu a indicat în cuprinsul recursului motivele de casare astfel cum dispun cerinţele art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar criticile nu au fost dezvoltate şi argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greşit de către instanţa de apel.

În motivarea recursului, criticile recurentei se rezumă la exprimarea nemulţumirii cu privire la fondul cauzei, fără însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, care a vizat respingerea cererii de chemare în judecată.

Mai mult decât atât, din lecturarea memoriului de recurs se observă că prin paginile 7-9 ale cererii, au fost reproduse întocmai pasaje ale cererii de apel, situaţie în care nu se poate afirma că au fost respectate cerinţele art. 488 C. proc. civ. sub aspectul nelegalităţii hotărârii recurate.

Prin urmare, susţinerile privind fondul pricinii, nu pot fi analizate, dacă nu s-au indicat încălcările de lege care pot să atragă examenul de legalitate.

În cauză, recurenta-reclamantă nu s-a conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declaraţia de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale precitate şi pe cale de consecinţă, să constate nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. SPRL ŞI C. împotriva deciziei civile nr. 643/A din 22 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. SPRL ŞI PRIN ADMINISTRATORUL SPECIAL F..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. SPRL ŞI C. împotriva deciziei civile nr. 643/A din 22 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. SPRL ŞI PRIN ADMINISTRATORUL SPECIAL F..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2019.